Home


Mama, tata va iubesc, chiar daca...

Majoritatea dintre noi ne-am considerat ne iubiți de părinți, ba mai mult, am fost în sufletul nostru într-un soi de război cu părinții, însă mai nou s-a descoperit cât de important este să fim în pace cu părinții noști, să arătăm recunoștință, chiar dacă unicul motiv real pentru asta ar fi că ne-au adus pe lume.

Da, lumea asta nu e întotdeauna minunată, dar venind aici, avem marele avantaj că putem să evoluăm, ca spirite. Iar asta contează.

Știu cât de greu e să nu te simți iubit AȘA CUM AI VREA TU de către propria-ți mamă. Sunt sigură că mama mă iubea, mult, dar mă iubea ÎN FELUL EI, iar felul ei nu corespundea cu al meu. Simțeam stres când mă întâlneam cu ea, simțeam uneori furie, ori aveam un sentiment de nedreptate și frustrare.

Mama mi-a dăruit multe, dpdv material, dar nu știa să mă înțeleagă, nu știa să mă iubească pe limba mea. Până când ea însăși a tras concluzia că „oamenii sunt diferiți, și asta e situația”. Avea cam 75 de ani, când a ajuns la concluzia asta și i se părea uluitoare. O întrebasem ce tot are cu mine de mă tot critica, și-mi spusese că are faptul că „nu sunt ca ea”. Da, aveam personalități diferite. O întrebam dacă a fost fericită și mă privea fără răspuns. Știam că nu prea...

Cât despre tata, a fost un tip distant. Nu știu dacă m-a iubit sau nu, și n-am avut cu el o relație prea apropiată. Deși au fost căsătoriți o viață, erau prea diferiți că să se înțeleagă. El se retrăsese în studiu și în profesia sa. Mama îl critica uneori și pe el. Nu i-am simțit a fi un cuplu. Și nu i-am simțit a fi fericiți. Azi cred că m-a iubit și el, ÎN FELUL LUI, aparte.

Multă vreme am fost exact așa cum spune noua psihologie, ÎNTRUPAREA RELAȚIEI LOR. Adică LIPSITĂ DE IUBIRE. Iubire pe care o doream, dar de care nu prea avem parte. Dar... acum m-am schimbat, mi-am schimbat perspectiva asupra vieții, asupra relației mele cu părinții, și asupra iubirii în general. M-am schimbat datorită cunoașterii, datorită înțelepciunii acumulate, prin ani de studiu, prin autoanalize și autocunoaștere. Și astfel s-a schimbat și situația mea. Acum totul e altfel.

Cât despre copilăria mea, am fost crescută de bunica, iar bunicii își iubesc nepoții mult și necondiționat. Problema mamei era că m-a răsfățat prea mult „mama”. Despre mama ei vorbea. Cu care nu s-a înțeles prea bine... și despre care își amintea diverse lucruri neplăcute din copilăria sa. Eu însă am fost fericită în copilărie.

După ce a plecat bunica pe lumea cealaltă, m-am trezit în fața unei mame care nu mă înțelegea. Am fost socată de relația plină de critici, de modul ei de a vedea lucrurile, de diferența dintre noi. Până atunci pot spune că nici măcar nu o prea cunoșteam. Eu avem treabă cu bunica, nu cu ea!

Acum studiind psihologia, știu că alte relații cu părinții au fost mult mai traumatizante, au fost copii ce au suferit bătăii, violențe verbale, sau chiar violuri din partea celor ce ar fi trebuit să aibă grija lor.

La mine a fost bine, a fost mai mult o treabă de... nepotrivire de caracter și personalitate, ce-am constatat-o târziu în relația dintre mine și mama. Și totuși asta m-a afectat. De-asta consideram, relația cu mama extrem de stresantă. Pe tata îl ignoram. Dar și el făcea la fel cu mine. El nu avea pretenții la mine, nici eu la el. Dar mama avea.

CÂND AM ÎNȚELES ADEVĂRUL!

Făcând „constelații familiale”, și mai ales studiind mult despre traumele transgeneraționale și efectele lor, am înțeles exact cum stau lucrurile și am înțeles că fiind în război cu părinții, SUNTEM DE FAPT ÎN RĂZBOI CU NOI.

Dacă îți respingi părinții în sufletul tău, pur și simplu TE AUTOSABOTEZI. O parte din ei e în tine. Respingând acea parte, NU POATE EXISTA PACE ÎN TINE ȘI NICI CREȘTERE.

Asa că recunoscând faptul că fiind oameni au greșit poate față de tine, înțelege-i și iartă-i. Și mai ales oferă-le iubire din tot sufletul. ESTE ESENȚIAL!

De ce ne doare „ne-iubirea” lor?

De fapt nici nu putem vorbi de ne iubire, ci de un comportament ce nu este ce am vrea noi. Uneori e o iubire aspră, alteori e o falsă indiferență, dar ei ne iubesc. ATÂT CÂT POT. Asta e un mare adevăr!

Eram cu inima neîmpăcată, pentru că dacă ÎNSĂȘI mama ta nu te iubește (cum vrei tu), începi să te consideri defect. Raționamentul e simplu, cine te-a făcut, trebuie să te vadă bun, doar el e creatorul tău. Deci dacă el nu te adoră, atunci probabil ești defect rău de tot, ba chiar te poți considera un rebut. Iar asta e șocant, poate fi chiar o traumă. Poate aduce un sentiment de neîncredere în propriul sine, de descurajare, de tristețe ori de furie. Sau toate la un loc.

ȘI TOTUȘI CÂND M-AM ÎNȚELEPȚIT CU ADEVĂRAT AM ÎNȚELES CĂ... părinții nu au nicio vină. De ce?


- suntem diferiți;

Nu doar că am trăit timpuri și vieți diferite, dar așa cum spunea mama, oamenii sunt diferiți. Privim viața din perspective diferite, iar acestea sunt bazate pe viața ce am trăit-o. Pe toate experiențele noastre. Pe caracterul și personalitatea noastră. Pe educația primită și pe anturaj. Nu există oameni identici, dar îi căutăm pe cei ce se aseamănă cu noi. Pentru că împreună cu aceștia ne simțim cel mai bine. Însă lecțiile vieții le luăm de la toți.

- au venit cu propriile traume;

Am vrea ca părinții noștri să fie perfecți, dar ei sunt doar oameni. Au trăit suferințe, au trăit traume, au trăit în perioada razboiului, alții în perioada comunistă. Au trăit propriul lor război cu părinții. Au avut sensibilitățile lor. Iar dacă cineva nu s-a înțeles cu proprii părinți, cu greu se va înțelege cu proprii copii, așa cum bine a concluzionat psihologia - dacă nu face ceva spre vindecarea propriilor traume și spre dezvoltarea personală. Numai că ei nu prea au avut cum să facă.

- lumina cunoașterii;

Nimic nu e mai benefic și de ajutor pentru suflet, decât lumina cunoașterii ce acum e răspândită prin toate canalele. De la youtube, la cursuri si cărți, doar cine nu vrea nu are acces la cunoaștere psihologică și spirituală. Iar cunoașterea înseamnă înțelegere. Înțelegerea propriei persoane, și înțelegerea vieții. Înțelegerea legilor spirituale și a miscării energiilor. Ei nu au avut acces la ce avem noi. Au trecut doar prin comunism și războaie, să nu uităm.

- îi iubim în taina sufletului;

Și când ne certam cu ei, și când spuneam că sunt enervanți, și când ne simțeam stresați de cererile lor, în umbra a tot stătea tot iubirea. Și stătea acea speranță că în cele din urmă VOR VEDEA CĂ ÎI IUBIM, CĂ VOM FI VĂZUȚI ȘI CĂ NE VOR ARĂTA IUBIREA LOR AȘA, PUR ȘI SIMPLU. Pentru că tot ce doream de la ei era să fim văzuți și acceptați. Acceptați așa cum suntem. Iar sufletul nostru să fie văzut așa cum e cu adevărat.

Și cumva, știam că ei ne acceptă, tocmai de-aia ne permiteam... ne permiteam să ne purtăm uneori nonșalant cu ei. Vrând parcă să provocăm o capitulare a mândriei lor și a rigidității, să le transformăm într-o declarație de dragoste. Necondiționață. Și cu siguranță și ei vroiau la fel.

- veșnic vii;

Chiar dacă au plecat din lumea acesta, ei trăiesc în noi. În ADN-ul nostru, în sângele nostru pentru că suntem o bucățică din ei. Este un adevăr incontestabil. Dacă îi urâm pe ei, de fapt pe noi pe urâm, dacă îi judecăm ne judecăm pe noi. Dacă îi condamnăm pentru neiubire, înseamnă că nu am înțeles nimic încă psihologia umană și legile vieții. Și atunci pe noi ne condamnăm!

Ce să facem?

Să înțelegem cele de mai sus și SĂ FIM RECUNOSCĂTORI.

Dacă vor putea, ei ne vor ajuta din lumea de dincolo.

Să le cerem IERTARE și să îi IERTĂM.

Să le trimitem IUBIRE. Sau dacă mai sunt pe aici, pe Pămînt, să-i prețuim, să-i înțelegem și să fim mai toleranți cu ei și cu noi.

Să TRĂIM VIEȚILE NOASTRE, nu viețile lor. Iubirea nu înseamnă supunere, nici renunțarea la propriile dorințe și vise de dragul cuiva. Iubire înseamnă armonie, și libertate de a fi tu însuți și de a respecta voința liberă a altuia.

Să ne gândim că...

Acești oameni au ales să ne aducă pe lume, chiar dacă viața lor nu a fost roz, chiar dacă nu trăiau cu lapte și miere, s-au sacrificat și ne-au crescut. Ei, sau părinții lor. Oricum când ne-au născut au înțeles că relația cu un copil e pe viață. Și au făcut ce-au putut. Cum au putut ei, cu bunele și relele lor. Oare e chiar așa simplu să crești un copil? Oare e ușor? Mulți știți răspunsul.

Nu i-am ales întâmplător.

Noi i-am ales pentru că avem exact acele probleme nerezolvate din alte existențe ca și ei. Ca suflete ce vin la reîncarnare, am rezonat cu ei. De obicei am trăit în aceeași familie, dar nu este obligatoriu. Dacă mama a fost emotivă, am venit aici pentru a prelua prin ADN-ul ei, acea emotivitate și să o vindecăm. Si noi am fost așa în viața anterioară. Dacă tata a fost un singuratic timid, am venit aici tocmai pentru a ne vindeca timiditatea. Dacă el a fost inteligent, am venit pentru a prelua în ADN inteligența lui, și a o duce mai departe. Am avut același gen de inteligență ca și el. Venim cu aptitudini ce le regăsim la ei, și le preluăm pentru a le dezvolta și mai mult. Venim cu traume similare, venim cu plăți karmice, ca să le vindecăm.

Dacă noi ne supărăm pe ei, pe noi de fapt ne supărăm.

Și în același timp tânjim după iubirea lor. Iar ei tânjesc după iubirea noastră. De fapt nu tânjim după iubire, pentru că ea există oricum, o avem, ci după felul în care am putea să ne arătăm această iubire, unii altora. Aici e problema, aici suntem în dificultate. Pentru că nu poți dori iubirea cuiva pe care nu-l iubești. Îi iubim necondiționat și neexprimat, iar exprimarea este deseori problema de ambele părți.

Uneori e greu să spui TE IUBESC, chiar dacă este incredibil de simplu.

Chiar și plecați în lumea de dincolo ei rămân cu noi, ne vizitează și se bucură dacă știu că îi purtăm în suflet cu iubire, pentru că doar așa iertându-i și iubindu-i pe ei, pe noi ne iubim și ne iertăm.



Carla von Vlad


Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI


Promotie carti

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.


Despre mine

Despre mine De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI


Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.


De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI


Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI


Terapia iertarii - metoda Kahuna

Yin YangIn urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI


Din tainele vietii...

Din tainele vietii In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI


Binecuvantare Grau insorit

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)