Dependentele, ce sunt si de unde provin…

Toți am avut cândva o oarecare dependență, chiar și măcar atunci când… am fost îndrăgostiți, când la începutul unei relații ni se părea că nu vom putea trăi altfel decât… toată viața cu el/ea. Deci știm cu toții că a fi dependent, înseamnă „a nu putea trăi fără”… Sau mai exact a crede că „nu putem trăi fără”… Fără obiectul ori subiectul dependenței respective. Ne dă plăcere, chiar bucurie, și o senzație că atunci când facem acel lucru, ori suntem cu acea persoană suntem noi înșine, lumea din jur dispare și sentimentul împlinirii se instalează. E vorba desigur de o falsă împlinire, dată de ceva ce ne dă impresia temporară de bine, dar la nivel general ne face rău.

Nu trebuie să confundăm iubirea cu dependența. Aș putea spune că dependența e aspectul negativ al iubirii. Și deseori oamenii le confundă. Iubirea e ceva blând, ca o lumină, ca o bucurie, ce-ți umple sufletul chiar și când ceea ce iubim nu este lângă noi. Dependența implică suferință, iubirea nu, chiar dacă implică dorința de a fi alături de cel iubit. Iubirea îți dă o stare de liniște, de pace, pentru simplul fapt că știi că e acolo, în suflet. Fie că există reciprocitate, ori chiar de nu, nu-ți aduce suferință. Ea ESTE și atât.

În dependență însă, suntem atrași ca un magnet de acel ceva și absența lui ni se pare un chin. Credem pur și simplu că avem nevoie de… și în fond nici măcar nu greșim, pentru că, ne-am creat o falsă nevoie. În câmpurile noastre energetice și în mintea noastră (care în fond le generează) s-a instalat un program. Iar acel program ne aparține și el funcționează cu energia dată de respectiva dependență.

Tehnic vorbind e vorba de circuite neuronale și de corzi energetice. Acestea din urmă nefiind decât o emisie a primelor. De credințe altfel spus, de scenarii ale minții, ajunse în stadiu de povești ale sufletului și… de nebunie, la un nivel mai mic, ori mai mare… depinde.

Există mai multe tipuri de dependențe iar între ele există o anumită diferență.

Însă toate au la bază O NEVOIE NEÎMPLINITĂ DE CEVA. O nevoie în general neconștientizată, ori dacă e conștientizată, ea a rămas totuși nerezolvată, adică nu a găsit modalitatea corectă de a se elibera de ea.

Haideți să le enumerăm și să le explicăm pe scurt.

Dependența…

- de o anumită persoană;

O confudăm cu iubirea și e poate cea mai dureroasă din toate. Sufletul e implicat total în poveste, și simte că viața sa nu are sens fără prezența celuilalt. În anumite limite acest lucru e firesc în iubire, mai ales când relația e la început, însă uneori, când unul din parteneri din motive ce nu le discut aici, dorește încheierea relației și celălalt nu vrea, se poate crea o astfel de dependență. Persoana dependentă e cea care are de fapt nevoie de ceva din ființa celuilalt. Nu conștientizează ce anume. E vorba nu de fizic, ci de un anumit aspect emoțional, afectiv, ceva ce fie el nu a primit în copilărie, și primindu-l acum prin acel om, îi dă pace. Nu conștientiează că poate manifesta și el acea calitate, iar dacă ar manifesta-o nu l-ar mai deranja lipsa acelei persoane. E de obicei motivul pentru care îl admiră, și îi dă senzația că celălalt îl completează. Și astfel el se simte pus în valoare de celalalt. Fără el e nimic. Sau mai bine spus, crede că “e nimic”. O credință falsă, desigur. Nu mai simte iubire, ci un sentiment neplăcut, uneori chiar ură.

- de băutură;

Este în fond o fugă de realitate, o nevoie de a se deconecta de la conștiința obișnuită, pentru a se transporta într-o lume fără probleme, la un alt nivel de conștiintă, de unde totul se vede altfel. Alcoolicii ignoră faptul că atunci când se trezesc problemele sunt tot acolo, își spun, doar azi mai beau, ori eu nu beau decât puțin, însă în adâncul sufletului lor știu că nu este așa. Și tocmai acest lucru îi face să bea. Nu au puterea, de fapt voința de a rezolva problema ce-i macină, de a primi cu ochi realiști viața, și ajung să nu mai aibă puterea nici de a rezolva problema băuturii. Decât cu ajutor specializat.

- de mâncare;

Este o nevoie de afecțiune, ce dependentul de mâncare și-o oferă singur, dacă se simte neiubit de ceilalți, ori nu trăiește relația dorită. E un mod de a-și trata corpul cu dragoste, de fapt, o dragoste imediată, ce nu privește deloc la consecințe. Mâncatul oferă plăcere. O plăcere ce un anume aspect al vieții nu-i oferă. Însă deseori această plăcere se poate solda cu consecințe nedorite. Fie boala, fie grăsime, lucruri ce nu vor ajuta pe nimeni să obțină mai multă afecțiune. Nu putem trăi doar în prezent, pentru că omul e creat pentru a fi conștient și că va urma o zi „de mâine”, și pentru a reține ce consecințe au faptele lui făcute „ieri”.

- de diverse activități – munca, sport, cumpărături, citit, etc;

Are legătură, ori cu lipsa de iubire, ca și în cazul mâncării, iar aceste activității sunt făcute ca o încercare de a ignora această lipsă, ori cu neîncrederea în sine, și în viață, fapt ce conduce un refugiu în aceste activități. Fuga e însoțită de obicei de amânare. Omul de simte nepregătit de facă ceva, ori nu are încredere în sine. Și atunci își cumpără haine pentru acum, crezând că ele îl vor face să fie astfel mai respectat, mai iubit, mai încrezător în el însuși. Dar și pentru atunci când va fi fericit, ori pentru când va putea, el crezând conștient, ori mai degrabă înconștient, că hainele îi vor aduce acel ceva în plus ce îl va ajuta într-o situație dificilă. Munca la fel, cititul, asemenea, însă de fapt vorbim și aici de o fugă de viață, cauzată în principal din lipsa de curaj, ori depresie mascată, ori lipsa de iubire de sine și de neputința de a te pune pur și simplu în valoare prin persoana ta, simplu și neajutat de ceva.

Vorbesc aici desigur de exagerări, de extreme, deci să nu înțeleagă nimeni că munca, hainele, sportul, ori cititul sunt semne ale nevrozei, ori sunt ceva nerecomandat.

- de țigări;

Dependența de fumat este creată la început de dorința de a fi în modă, dintr-un soi de teribilism social, apoi vine din nevoia de a te detensiona. Tutunul dă energie pentru moment. Suflatul fumului, ajută la detensionare, ceea ce crează o falsă impresie de ajutor în stările de oboseală, ori de nervozitate. Dacă s-a constat că o țigară, poate ajuta creierul să intre într-un ritm mai alert, deci să fie mai atent – de fapt nicotina din ea – mai multe țigări, deja încep să aibă efecte nedorite la nivel de ansamblu. Depedența de fumat, e de fapt dependența de nicotină, dar și de gestul ce însoțește detensionarea iluzorie. E deja, ca și alcoolul, mâncatul, ori drogurile, o dependență la nivel de corp fizic.

- de jocurile de noroc;

Ele te transpun într-o lume a iluziei. În funcție de joc, iluzia diferă un pic, mai exact stilul jocului, miza lui, ceea ce obținem prin joc. Însă toate la un anumit nivel profită de nevoia umană de a câștiga, din nevoia jucătorului de a se transforma în erou. El este blocat în lumea copilăriei, a jocului, o lume ce nu prea are legătură cu lumea reală. Desigur că viața e un joc și o joacă, dar în viața reală mulți nu se mai simt eroi, se simt stingheri în propria viață. Au nevoie de adrenalină, au nevoie de spectacol, au nevoie ca cineva să le dea mai mult decât oferă ei, pentru că ei cred că pur și simplu merită. Însă nu găsesc o altă cale de a obține ce merită, lumea fiind nedreptă cu ei, niște eroi anonimi și plini de gânduri mărețe. Jocul însă le promite că le va oferi, ori le poate oferi instant – dacă au noroc și norocul trebuie provocat constant după părerea lor - premiul dorit, ori îi poate transforma în eroi. Eroii unui mare câștig.

- de jocurile de computer;

Tot despre o lume iluzorie e vorba și aici. O lume în care poți fi ce vrei, pilot de avion, prințesă, razboinic, locuitor în tări fantastice, ori vânător de… pokemoni. Iluzie, descărcare de adrenalină, fugă de viață, intrarea în lumi ireale. Punerea în valoare a unor talente, trăirea unor visuri, ori agresivitate descărcată în acest mod fantanstic. Irosire. Pentru că totul se desfăsoară la nivel de gând, deci nu în viața reală. Dacă un joc se rezumă la a fi joc, nu vorbim de dependență, dar dacă jucătorul depășește un anumit timp destinat jocului, petrecându-și viața în marea ei majoritate astfel, atunci da. Dacă aduce persoanjele în viața sa reală pe care începe încet, încet să o ignore, atunci e un semnal de alarmă. Avem de-a face cu complexe de superioritate, ori de inferioritate, cu frici, cu vise, și nu în cele din urmă cu senzația de a fi neînțeles în viața reală. Dependentul nu se simte în locul lui în viața reală, se simte un străin, un neadaptat, un nedreptățit.

- de droguri;

Vorbim aici tot de fuga de viață. Teribilism la început, iconștiență copilărească, credința că el e mai presus, că lui nu i se poate întâmpla să devină dependent. Se pleacă fie de la o viață teribil de neplăcută, de care drogatul vrea să fugă, fie de la plicitiseală, mai exact blazarea celui ce i se pare că le are pe toate, și vrea ceva nou, sezații tari, ori să nu fie cumva mai ignorant ca alții. Însă un astfel de om caută desigur într-o direcție greșită și pleacă de la o premisă falsă. Se ajunge rapid la o dependeță preponderent fizică, de care se poate scăpa prin tratament și ajutor specializat.

În concluzie…

Dependențele sunt CREATE DE ignoranță, frici, teribilism, deznădejde, neplăcere, ori de orice altceva ce se poate numi LIPSĂ LA NIVEL AFECTIV. Și SUSȚINUTE DE o altă lipsă ce se îmbină cu prima, LIPSA DE VOINȚĂ.

Dependențele conduc la dereglări la nivel energetic, la nivel de chakre, în special la nivel de chakra 5 – Vishuda, care e cea mai dereglată în astfel de cazuri.

Se poate corecta totul lucrând pe acest nivel – energetic -, dar nu este suficient, pentru că fără dorința expresă a celui dependent, nimic nu se poate realiza. Pentru că energeticul e inferior informaționalului. Și se disipează ușor.

De cele mai multe ori ca să se reununța la oricare din aceste dependențe, altfel spus SĂ SE DOREASCĂ VINDECAREA, trebuie ca în viața celui dependent să se ivească CEVA, ceva mai valoros ca obiectul dependeței sale. Acel ceva să devină un țel. Poate fi vorba fie o persoană, fie o conștientizare datorată unei întâlmplări ieșite din comun, fie de un obiectiv extrem de important și dorit la modul real. Deci, trebuie să merite toată ATENȚIA dependentului, și să se afla în totală opoziție cu dependența sa. Să merite să-l scoată din rutină, să-l determine să facă acel efort de voință necesar.

Altfel spus să aibă de ales ÎNTRE… și să aleagă de data asta altceva.

Nu, în general nu se poate substitui dependența, deși rareori se poate ajunge și la o astfel de situație neplăcută.

Și totuși există vindecare.

Cheile spre aceasta sunt:

- voința;

- motivația;

- necesitatea;

- încrederea în sine și în reușită;

- credința în divinitate;

- uneori un ajutor specializat.

Celor ce au nevoie de toate aceste e bine să știe că le pot găsi. Pe primele în ei înșiși, iar ajutorul acolo unde îi va duce intuiția.

Vă doresc succes!

Carla von Vlad

Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

Despre mine

De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI

Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI

Terapia iertarii - metoda Kahuna

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI

Din tainele vietii...

In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)