Schimbarea de care ne temem…

Singurul lucru constant în acest univers este schimbarea. Totul e în mișcare, fiecare secundă aduce ceva ce n-am trăit în secunda ce tocmai a trecut. Fiecare zi ne duce în alt loc al universului pentru că Pământul nu stă pe loc, nici Galaxia, nici Universul măcar, totul se mișcă continuu, în spirală. La nivel cosmic, pășim în spații în care n-am mai fost, și respirăm un aer ce nu l-am mai respirat, în fiecare clipă. Razele soarelui nu sunt aceleași, deși el pare a ne lumina din același loc, și nici o zi nu e identică cu alta, deși uneori ele par atât de asemănătoare și în uneori atât de banale. Schimbarea e esența acestui univers, și totuși noi, oamenii, deseori ne temem de schimbare.

Gândurile noastre par a fi aceleași, senzațiile, emoțiile, sentimentele. Deși și ele se schimbă în funcție de mulți, mulți factori de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți. Deși totul uneori pare identic, totul de fapt este nou, fie că vrem sau nu vrem.

Noi nu sesizăm acest lucru, avem iluzia că trăim într-un univers static și avem nevoie de certitudini și de stabilitate. La fel cum unii din noi, avem nevoie uneori de schimbare și nou, de experiențe inedite. Omul fiind prin natura lui un explorator.

Cu toate acestea observ că mulți oameni preferă în ziua de azi siguranța, însă universul nu ține cont de asta, și astfel în viața fiecăruia din noi apar momente când fie lucrurile cu care ne-am obișnuit se schimbă brusc, chiar dacă noi nu ne-am dorit asta, fie ceva important se petrece și ne determină să dorim noi o schimbare, adică altceva decât am avut sau trăit până atunci.

În ambele cazuri apare o stare de neliniște, e ca și cum am avea în față un drum pe care n-am mai mers – lucru adevarat de altfel - un drum care poate ascunde orice și despre care nu știm sigur unde ne duce. Ne facem probleme, cum că poate că nu e drumul cel bun, nu e cel ce ne va conduce la ceea ce de fapt ne dorim. Ne simțim deodată pierduți, ca-ntr-o pădure cu multe cărări. Și chiar dacă știm unde vrem să ajungem, chiar dacă avem norocul să avem și-o hartă la noi, totuși nu știm ce ne rezervă drumul, iar de acest necunoscut ascuns în umbrele pădurii, ne temem cel mai mult. Dacă ceva ne va opri pe drum? Dacă vom obosi sau vom rătăci drumul? Și… uneori… apare și un alt dacă… dacă ce ne-am dorit, nu este ceva ce se potrivește în mod real cu noi?

Este firească teama de necunoscut?

Totul depinde de felul noastru de-a fi, de personalitatea noastră și de cât de des am fost obișnuiți să facem schimbări. Uneori ne obișnuim și cu schimbarea.

Din punct de vedere spiritual, n-ar trebui să ne temem, deoarece viața e evoluție, iar evoluție fără schimbări nu putem să avem.

Din punct de vedere psihologic a păși pe un teren necunoscut nu este simplu, deoarece înseamnă a renunța la SCHEME. Acele scheme metale ce s-au creat de-a lungul anilor, la propriu, ele devenind precum niște circuite în creier, ce ne determină să avem anumite reacții, anumite credințe, anumite obiceiuri, anumite emoții.

Sunt precum niște poteci pe care le-am creat de-a lungul timpului și pe care în mod firesc ne este mai ușor să mergem. Puterea obișnuinței, puterea căii deja deschise, ușurința de a merge pe drumul bătut, sau deja cunoscut.

În câmpul auric ele apar ca imagini, imagini puternice, ce ne însoțesc pretutindeni. Imagini similare cu ceea ce în plan material numim obiceiuri.

Deși suntem conștienți de ele, și uneori ne dorim să nu le mai trăim, ele nu sunt chiar ușor de schimbat. Sunt lucruri statice, imobile, sunt precum copacii, nu precum frunzele în vânt.

Ne trebuie VOINȚĂ, iar pentru a ne pune în valoare această forță ce este voința pe care toti o avem, ne trebuie ceva mai mult, O MOTIVAȚIE puternică. Acel ceva care să fie atât de mult dorit de noi, încă să reușească să ne scoată din banal. Să fie ceva important.

Ce ne poate motiva?

De cele mai multe ori CEVA devenit NECESITATE, nu doar o dorință. Dorința te face să visezi, și poți trăi în stare de vis ani… la rând.

NECESITATEA ține de starea de TREZIRE, nu de VIS.

Ea este dorința ce iese din faza de vis și VREA SĂ FIE TRANSFORMATĂ ÎN REALITATE. Se cere materializată. Este atunci când simțim că ceva din noi strigă, e ceva ce ne doare, sau a devenit o piedică chiar și pentru banalitatea cu care ne-am obșinuit, ori a devenit un gol sufletesc. Simțim o profundă și reală neliniște, de data asta datorată stării în care ne aflăm, nu datorată schimbării ce o dorim. Nu mai putem rămâne în acea stare. Totul în noi vrea altceva. Vrea o schimbare.

Altfel spus neplăcerea prezentă trebuie să fie mai mare decât frica de necunoscut.

Iar pentru a face primul pas e nevoie de:

- să știm ceea ce vrem;
- un plan, ca să știm ce anume trebuie să facem pentru a începe schimbarea, precum și toți pașii ei;
- voință;
- curaj;
- răbdare;
- încrederea în noi că putem duce planul la capăt și că acesta este realizabil;
- detașase de trecut;
- detașare de rezultatul urmărit;
- o tehnică anume, sau altfel spus felul noastru personal sau potrivit cu noi de a porni la drum.

- pentru cei credincioași rugăciunea, lucru ce deseori poate ajuta mult.

- și încă ceva… ceva esențial… fără de care nimic nu se poate

Iar toate aceste etape, deși le-am departajat mai sus, se leagă între ele, se întrepătrund și într-un fel depind unele de altele. Ba mai mult, avem nevoie de ele pe parcursul întregului drum. De la primul pas, pînă la producerea mult doritei schimbari. Și de ce nu… și ulterior, pentru că viața nu se oprește niciunde și nicicum. Uneori e mai greu să menții o stare, un rezultat, decât să îi obții.

Dar haideți să le trecem un pic în revistă și să le analizăm foarte pe scurt.

VOINȚA înseamnă energie.

Pentru a face o schimbare cu cât aceasta este mai mare, cu atât avem nevoie de mai multă energie. Pentru a avea energie interioară, psihică, se cere o stare bună emoțională. Când suntem deprimați sau ne este frică, energia ce o avem ne ajută doar să ne menținem vii în lumea aceasta. Pentru a ieși dintr-o astfel de stare – iar aici vorbesc de depresii ușoare, de stări de melancolie, sau tristețe, nu de depresii grave, precum și de temeri moderate nu de negativiștii convinși – avem nevoie de odihnă, de mici bucurii pe care să ni le facem, de compania unor oameni ce ne plac și ne oferă încredere în noi și curaj, ori să citim lucruri încurajatoare.

Energia psihică în acest caz se reface. În fond totul pornește de la gând, primul gând bun către noi înșine, care va determina pe următoarele și în plan material următorii pași.

CURAJUL fiecăruia ține întotdeauna de personalitate, de felul nostru de-a fi. Ține de trecut, de tot ce-am trăit până atunci, de experiențele avute și modul personal de a le privi, fie ele bune sau rele.

Trecutul nu-l putem schimba, dar ne putem schimba atitudinea față de el:

- prin învățarea lecției oferite de viață,

- prin analiza propriilor greșeli,

- prin departajarea a ceea ce ne place, ne face bine, de ceea ce ne întristează.

Si aici e necesar sa avem în vedere și DETAȘAREA DE TRECUT. Cum putem face asta în mod practic?
- prin reunuțarea la ceea ce în psihologie se cheamă ANCORE. Adică acele obiecte ce ne amintesc de lucruri neplăcute. Intră în această categorie lucruri, locuri, persoane. Aceasta nu înseamnă că negăm ce-am trăit, ci că ne afirmăm în fapt dorința de nou, de schimbare. Că dorim să ne eliberăm. Iar vederea acelor lucruri, locuri, oameni, ne poate menține în trecut, prin simplul fapt că totul se leagă, iar mintea face asocieri inconștiente între tot ce a fost prezent la un moment dat în viața noastră și anumite emoții.

Aceste emoții din punct de vedere energetic sunt cauzate de informațiile imprimate nu doar în mintea care face asocieri, ci chiar în câmpul auric al obiectelor sau persoanelor. Pentru că orice lucru fie el viu sau nu, are o aură energetică. Ea se imprimă și încarcă automat cu diverse informații. În mod inconștient noi le simțim, iar ele ne influențează. Stările, emoțiile și în consecință deciziile.

ACȚIUNEA… sau TRECEREA LA ÎNFĂPTUIREA PLANULUI.

Când nu avem curajul necesar de a face ceea ce ne dorim, cea mai bună soluție pentru a trece peste frici nu este așteptarea. Așteptarea având menirea de a întâri fricile și de a ne provoca și mai mari pierderi energetice. Soluția este ACȚIUNEA. Lucru absolut necesar pentru a realiza ceva.

DETAȘAREA DE REZULTAT

A acționa când totuși ți-e teamă, nu este posibil fără o anume DETAȘARE DE REZULTAT. În cazul în care aceasta nu există, nu putem face primul pas, pentru că teama că putem pierde tot ne paralizează. Apar zeci de întrebări și motive de a nu acționa. Nu e momentul potrivit, nu sunt pregătit încă pentru asta, altădată sorții îmi pot fi mai favorabili, nu sunt capabil, nu merit, etc.

Nu putem face nimic, dacă ne temem de eșec. De aceea e necesar sa acceptăm și posibilitatea acestuia. Dar, ATENȚIE, această acceptare nu trebuie să fie echivalentul unei credințe. Ea trebuie să fie doar echivalentul unei posibilități limitate, pe care nu e cazul să ne-o imaginăm, dar de care suntem conștienți, și care, dacă s-ar întâmpla cumva, nu ar reprezenta pentru noi sfârșitul lumii sau al vieții noastre.

MAI SUNT NECESARE:

- CURIOZITATEA ce ne poate da un imbold, de a trăi ceva ce n-am mai experimentat până atunci.

- LIPSA ORGOLIULUI, în sensul acceptării posibilei pierderi ca o consecință a faptului că nu suntem perfecți. Iar acest lucru, nu înseamnă în plan psihologic și energetic decât eliberarea de un blocaj. Un blocaj datorat tensiunii interioare generată de frica de a fi judecați de ceilalți.

ÎNCREDEREA ÎN SINE, ține de experiența anterioară de viață, dar și de atitudine. Tot ce-am fi trăit, toate experiențele anterioare le vedem subiectiv, adică prin filtrul propriei viziuni deja formate. Sau așa cum îmi place mie să spun, prin filtrul sufletului.

Totul depinde de noi…

Putem vedea unele evenimente neplăcute ce le am trăit, drept eșecuri, sau drept simple lecții despre experiența numită viață. Experiențe din care putem învăța și ne putem autocunoaște. Totul depinde de noi, de personalitatea noastră și așa cum am spus deja de atitudinea adoptată.

Renunțarea la complexele de la care provine neîncrederea, nu este un lucru ușor, deoarece încrederea în sine, este ceva ce vine o dată cu experiența. Deci o dată cu repetarea unei anume acțiuni ce la început ni s-a părut grea, dar a devenit în timp una banală.

Însă nimic nu ne poate convinge să reuntăm la complexe, să avem curaj, voință și încredere, să ne facem un plan clar și primul pas ca să îl punem în aplicare sau să schimbăm ceva, cu excepția unui singur lucru extrem de important: iubirea de sine.

Acesta este cel mai important lucru, cel mai motivator și necesar pentru a realiza ceva. Începând cu un plan valabil și terminând cu realizarea în sine a acestuia.

Iubirea de sine din care derivă CREDINȚA că MERITĂM:

- ca ființa noastră nu merită să trăiască tristețea, neliniștea și nimic din ceea ce poate fi numit rău.

- să fim iubiți, ascultați, tratați cu atenție.

- o iubire împărtășită, o casă frumoasă, o viață plină de bucurie.

Dacă noi nu ne dăm, nimeni nu ne dă. Vom fi tratați conform propriilor noastre standarde și mărginiți de propiile noastre limite.

Schimbarea interioară e primul pas necesar.

Sau altfel spus primul pas necesar e o REALĂ IUBIRE DE SINE. O iubire fără compromisuri, pentru că orice compromis de fapt nu-i iubire.

O iubire ce implică:

- sinceritate cu sine;

- non judecarea propriei persoane.

O astfel de atitudine ne eliberează de tristeți, așteptări zadarnice sau iluzii. Pentru că este o iubire și o acceptare necondiționață a propriei ființe.

Doar atunci ne vom csssunoaște și vom face primul pas al schimbării. Primul fiind cel mai greu, deoarece el implică alegerea unei anume căii, a unui drum potrivit, a unei direcții. Altfel spus, implică să știm cine suntem și ceea ce vrem.

Apoi vom putea astfel să ne alegem tehnica. O tehnică simplă și la îndemâna oricui, fiind gandul bun menținut constant, mici acțiuni ce sunt ca niște trepte spre scop, și voința de a le urca.

Schimbarea e drumul, nu neapărat portul în care vom ancora. Drumul e cel ce ne schimbă și datorită lui vom evolua, iar asta e ceea ce contează cu adevărat. Schimbarea e călătoria cu vaporul iubirii și al vieții spre insula promisă. Nu știm ce vom găsi pe insulă, poate fi paradisul, poate fi un pustiu. Însă e insula noastră și e unică, nimeni nu a mai fost acolo. Dacă ne place putem rămâne, dacă nu putem călători mai departe. Dar știm cu siguranță ceva, drumul poate fi cea mai frumoasă și fantastică aventură.

Carla von Vlad

Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

Despre mine

De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI

Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI

Terapia iertarii - metoda Kahuna

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI

Din tainele vietii...

In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)