India, o lume magica si greu de descris…

Oricât ai vorbi despre India, nu o poți zugrăvi în cuvinte. Aș putea spune că India se trăiește, nu se povestește. India se simte, nu se înțelege prin imagini sau cuvinte, totuși voi încerca. În India e necesar să poți să simți energia și căldura degajată de ea, caldura climei, căldura oamenilor, căldura clipei… Acea căldură ce o poți surprinde privind atent la zâmbetul firesc al omului de pe stradă.

În India nivelul energetic e diferit, în sensul că e mult mai mare decât în alte locuri pe Pământ, iar tu ca om ai nevoie de multă forță și energie psihică ca să faci față vacarmului și agitației de pe străzi, din mințile și sufletele oamenilor. Oriunde ai fi, esti ca pe o mare în furtună, iar ca să-ți ții corabia drept, ai nevoie de multă, multă forță, deci de energie personală. Mi-a luat vreo două zile să mă obișnuiesc, dar… slavă Domnului acum am reușit să păstrez energia la această cotă înaltă.

Merită să vezi India, dar totuși nu e recomandat să faci asta doar în calitate de turist. Dacă nu ai ajuns la un nivel anume de înțelegere al lumii și vieții, nu vei face decât să-ți pierzi vremea și să te simți dezgustat. Mulți din tovarășii de călătorie erau siderați, dezgustați, nemulțumiți și frustrați. Nu erau în lumea lor „curată” și banală. Eu însă zâmbeam.

Dacă ești un simplu turist în India riști să te simți șocat… Vei fi șocat de mizeria de pe stradă, de dughenele pe post de case înșiruite una lângă alta, părând că nu se mai termină, de ornametele lucitoare postate te miri unde, ce contrastează cu sărăcia și mizeria, de micile temple improvizate prin care mișună sobolani, ce contrastează cu marile temple, de mașinile (rable) ce par să vină din vremuri demult apuse, de zgomotul asurzitor al claxoanelor, fără de care nu ai ce căuta într-un trafic, în care nu există reguli, există doar claxon prin care îți afirmi prezența (și totuși sunt foarte puține accidente). Vei fi șocat de vacile ce rătăcesc printre mașini, pe străzi și prin case, și care mănâncă din gunoaie, de cățeii ce dorm liniștiți peste tot, alături de bătrânii ce moțăie și ei uitând de lume și viață pe câte o căruță ce și-a uitat de mult obișnuitul rol. Vei admira femeile îmbrăcate colorat în sari ori pandjadi, vei fi uimit de insitența micilor vânzători ambulanți, și de generozitatea negustorilor mai scăpătați care te tratează cu ceai cafea, biscuiți și banane.




În India nu există magazine alimentare, ci doar mici piețe improvizate pe asfalt, ori tarabe cu legume și mâncare făcută pe loc la acele tarabe. În India nu există cafenele, ci doar câte un Mc Donald în vreun colț de Mall unde poți bea o cafea proastă. Nu există decât mari hoteluri în care există restaurante, în general bune, însă cu mâncare extrem de picantă (printre care dacă te strădui mai găsești si ceva mai… european). Există dughene sau mai exact tarabe cu țoale, ce contrastează cu malluri luminoase și elegante pline de mărci precum Gucci, ori Calvin Klein.

În India vei fi uimit de mașinile numite tuc-tuc, ce circulă pe post de taxiuri, și de bicicletele ce au și ele același rol, în care pot sta doi oameni pe o bancuță și care sunt pedalate de un băiat indian, slabănog, tânăr posesor al unei forțe ce ți se pare uimitoare având în vedere fizicul lui delicat. Vei fi uimit de maimutele ce apar când și când pe case, prin copaci, ori mai știu eu pe unde… de insistența de modul în care totul se negociază, de la statuietele de plastic, până la bijuteriile cu pietre pretioase și scumpe, din acele buticuri elegante ce aparțin negustorilor mai spălați.

INDIA E O TARĂ A CONTRASTELOR din toate punctele de vedere.

Da India e o tară bogată, cu oameni săraci…, ne spunea ghidul local. Are o mulțime de șosele suspendate, însă și o mulține de drumuri cu gropi. Are pietre prețioase, însă o mulține de cocioabe. Are cei mai buni softiști, însă și cei mai mulți analfabeți. India e o tară în care te simți liber, însă ești controlat ca la aeroport atunci când intri într-un mall. Treci prin filtre, ești căutată în poșetă, la fel și la obiectivele turistice din orașe, ori temple. Totul este atent controlat. Mi s-au confiscat țigarile, însă la ieșire mi le-au dat înapoi. Mi-am lăsat pantofii la intrarea în temple, însă i-am găsit nemiscați. Nu umaseră… alte… picioare.




FILOZOFIA DE BAZĂ…

Dacă ai ajuns în India trebuie să trăiești în prezent, pentru că acolo nu pare să existe alt timp. Filozofia de bază a omului simplu este: trăiește și lasă și pe alții să trăiască. Un sentiment de libertate domină totul, alături de lene, non-judecare, conectare la clipă, simplitate, smerenie, zâmbet, generozitate, lipsă de prejudecăți și culoare, multă culoare în sariurile femeilor, dar și în orice obiect aflat pe tarabe. Se simte o lipsă de preocupare față de viitor, și o pace ciudată ce contrastează cu oceanul în furtună care domină tot (ocean de emoții, gânduri și oameni, vânzători ambulanți și oameni ce vor să trăiască).

Omul obișnuit nu are cunoaștere religioasă, nu este un filozof învățat, și nu meditează prin ashramuri, nu știe ritualuri și nu are pic de orgoliu. Omul de rând nu face decât să trăiască. Ceea ce îl transformă în cel mai învățat filozof. Nu citește, nu are învățători spirituali, el simte și știe, știe că nimic nu-i aparține, cu excepția momentului prezent. Asistă la slujbe și se roagă. Se roagă în temple improvizate pe stradă ce le poți găsi te miri unde, ori în marile temple de piatră vechi de milenii. Indienii își vizitează marile temple, ele nefiind acolo doar pentru turiști.




RELIGII

E o țară în care se întâlnesc 3 mari religii: hinduismul, budismul și religia islamică. Baza e totuși hinduismul una din cele mai interesante, vechi și greu de înțeles dintre religii, ea e cea cu specific indian, restul sunt venite din afară.

O SLUJBĂ HINDUSĂ LA EA ACASĂ

Mai puțin interesată de islamism, dar curioasă să văd obiceiurile hindi la ele acasă, am participat la o slujbă hindusă ținută la Varanasi pe malul Gangelui.

Printr-o aglomerație nebună datorată faptului că toți mergeau la slujba de seară, am ajuns pe malul Gangelui cu un soi de bicicletă taxi, pedelată de un indian. In spate, dreapta și stânga, sute de oameni, mașini și claxoane, tuc-tucuri și alte biciclete. Toți mergeau la același slujba hindu de pe Gange.

Slujba religioasă hindusă se ține aproape în fiecare seara in Varanasi, unul din cele mai vechi orașe din lume, aflat pe malul Gangelui. Oamenii asistă așezați în bărci, ori pur si simplu pe stradă. Gangele este considerat fluviul vieții, fluviu sfânt. E locul unde oamenii vin să se scalde pentru a-și spăla astfel păcatele, pentru a se purifica.



Tot pe malul Gangelui există și locul unde oamenii își incinerează morții, a căror cenusă e aruncată în Gange. În religia hindu fie că ești bogat, ori sărac ești incinerat în același loc, acel loc. Totuși există o diferență. Cei bogați se ard cu totul, cei săraci sunt arși… parțial, de aceea pe Gange se pot vedea uneori resturi din… acele cadavre. Gangele este totuși curat, tocmai datorită fosforului din oase. Tot Gangele este râul care alimentează rețeaua publică a orașului. Cei ce locuiesc departe, își aruncă cenusa tot în Gange, care este păstrată până când unul din urmași poate veni să o aducă până acolo. În caz contrar este folosit cel mai apropiat râu mare.

Priviți lemnele, priviți vacile de stau impasibile lângă rugul funerar, priviți fumul. Totul este atât de firesc în locul unde viața și moartea își dau mâna.




Și iată că am participat și la slujbă. După cum veți vedea în fragmentul video de mai jos, avem parte de multă lumină și culoare. Clopoței, tămâie, sunetul OM…. și un joc al focului. Se invocă numele zeităților și de fac binecuvântări.



Se dau drumul pe apă la mici coronițe cu lumânări în timp ce rostești o rugăciune, se spune că acea rugăciune e auzită și ascultată. Doamne ajută! Amin.

O RUGĂCIUNE BUDDHISTĂ

În locul unde Buddha și-a ținul primul discurs după iluminare se țin și astăzi discursuri. Acolo în Sarnath, călugări tineri vin să-și caute calea către eliberare. Oare aceasta este drumul? Drumul ce te eliberează de dorință, de atracții, de ispitele lumii? Retragerea, meditația, studiul și mantrele? Oare te poți elibera renunțând la ceva ce n-ai trăit încă? Poți renunța la curiozitate?

Întrebările sunt desigur retorice, pentru că fiecare ființă are propriul său drum. Unic și nediscutabil cu nimeni, cu excepția Dumnezeului său interior.

Mi-au plăcut florile portocalii de crăiță, mi-au plăcut costumele portocalii ale călugărilor, mi-a plăcut muzica, chiar dacă nu știu exact ce cântau.




LA MUSULMANI NU SE INTRĂ…

Am străbătut străzi colorate în Delhi pentru a vizita o biserică musulmană, mai exact Jama Masjid, în a cărei curte interioară se spune că încap 25000 de credincioși. Totusi acolo nu am putut intra, era slujbă, iar la slujbe participă numai musulmanii, chiar dacă ai fi avut bunăvoința să te descalți. No problem… din partea mea. Am spus deja că nu sunt foarte interesată de religia musulmană. Ne-am întors de la poartă… pornind spre un alt loc musulman, de data asta doar o religvă istorică, Quatab Minar, cel mai înalt minaret din India. Frumos monument, interesantă lucrătură în piatră. Tot acolo am văzut și celebrul stâlp magic, însă încojurat de gard. Se spune că dacă îți lipești spatele de acel stâlp și îl poți cuprinde cu mâinile unite la spate, îți vei îndeplini în viața asta orice dorință. Însă acest lucru e interzis, stâlpul fiind încojurat de un gard.




ELEFANȚII… din Jaipur și PALATUL VÂNTURILOR.

Ființe puternice înrobite de oameni, ființe mari și triste, ființe vopsite în culori. Dacă aș fi putut i-aș fi eliberat, însă nu m-am opus curentului, m-am lăsat dusă de val și am urcat și eu pe elefant așa cum a făcut întreg grupul cu care eram. Am experimentat, am urcat în cetatea maharajahului, în care se ajunge numai călare pe elefant.



În palatul vânturilor erau cazate femeile din harem. Datorită ferestrelor dantelate ele puteau privi forfota străzii, fără a fi văzute. Frumos și interesant acel palat, însă nu mi-aș fi dorit să-i fiu vreodată locuitoare.




TEMPLELE DIN KHAJURAHO

Celebre mai ales prin sculpturile lor ce reprezintă scene amoroase. De fapt sunt mai multe temple acolo, iar cele două temple principale sunt dedicate lui Vishnu și lui Shiva. Cel cu figurile amoroase este templul lui Vishnu, adică al celui ce reprezită un aspect anume al trinității divine ( Brahma – Dumnezeu Tatăl, Vishnu – Dumnezeu Fiul, Shiva – puterea energetică a Întregului, echivalentul Duhului sfânt, cu cele 2 aspecte ale sale Shiva - constructorul și Rudra – distrugătorul). . Vishnu este deci acel aspect din care s-a întrupat Krishna (care a fost anterior Rama, și ulterior Iisus). Voi vorbi însă despre încarnările lui Vishnu în alt articol dedicat special spiritualității hinduse care se aseamănă în multe cu cea creștină și a cărei bază chiar consider că este.

Templul lui Vishnu are 3 trepte, interiorul unde există statuia zeului, apoi pereții exteriori unde sunt reprezentate scene de Tantra, adică acel tip de amor prin care se accede la spiritualitate și te poate duce în Nirvana. Tantra este cunoscută și în concluzie accesibilă numai inițiaților, nu este tot una cu amorul obișnuit, ci este o practică superioară, spirituală. Se pot observa în sculpturi mantrele, adică cum cei implicați țin degetele mâinilor într-un anume mod. Tantra conduce la deschiderea chakrelor și la echilibrarea câmpului auric.




Pe peretele exterior sunt prezente scenele din Kama sutra, adică acele scene amoroase practicate de omul de rând, însă considerate și ele o artă.




TAJ MAHAL

Oare poți spune că ai vizitat India fără să fi vizitat Taj Mahal? Cu siguranță, nu. Priveam acel monument și mă întrebam ce folos toată această măreție, dacă ea, cea căreia i-a fost dedicat este moartă. Oare e prezentă acolo? Oare știe câți vin să admire acel colos construit pentru ea? Ce folos dacă el, cel despre care se spune că a iubit-o enorm a avut 600 de amante? Unde i-a fost iubirea în toată această situație? Probabil risipită prin budoare! Sau poate asta e doar părerea mea. Mumtaz Mahal, soția împăratului Shah Jahan a fost de fapt a treia lui soție oficială și era considerată de el o înțeleaptă. Era sfătuitoarea lui și cea cu care avea o relație afectivă apropiată. Pe patul de moarte ea i-a cerul 2 lucruri: să nu se mai căsătoarească niciodată (și uite cum afectivul nu e suficient!!!), și să facă ceva anume ca numele ei să rămână în istorie (și uite cum și la vremea aia era adorată celebritatea!). Iată că împăratul ia înplinit dorintele. La acel monument au lucrat 20000 de oameni timp de 22 de ani. A rămas în istorie. Da. Cui folosește, m-am întrebat? Iar răspunsul a venit firesc: folosește. De ce? Pentru că mulți oameni vin in India pentru a vedea Taj Mahal, acest monument devenit deja un simbol al Indiei. Iată cum o iubire veche de sute de ani, pune și azi oamenii în miscare.




AJANTA ȘI PEȘTERILE SALE CONSTRUITE ÎN STÂNCI, UNDE CÂNDVA SE MEDITA.

La Ajanta imaginile spun totul. Dincolo de ele, pot spune că acolo am văzut cele mai frumoase pietre de quartz roz, smarald și rubin, la vânătorii de la tarabe. Acolo am văzut maimuțe jucăușe ce adoptau atitudine de artiste când se vedeau pozate, și am văzut flori frumoase. La Ajanta totul a rămas ca pe vremea călugărilor budiști care încă din secolul 2, le-au săpat în piatră, pentru a se retrage acolo și a medita. Peșterile fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.




ELORA, LOCUL UNDE SE SIMTE ÎNCĂ ENERGIA LUI SHIVA

După părerea mea unul din cele mai impresionante și frumoase temple din lume. Dedicat celui ce domină universul marețului SHIVA. Cioplit în piatră de către puternicii regi ai dinastiei Rastrakuta. Iarăși la imaginile să vorbească de la sine, fără să uit să vă spun că și în acest templu, ca și la Ajanta, ori celalalte temple indiferent de religie se intră desculț. Vorbesc aici de interior, de inima templului unde locuiește zeul, nu de curtea ce îl încojoară, unde poți intra încălțat.




GOA – UN TĂRM DE MARE UNDE SOARELE ÎȚI ZÂMBEȘTE

După o călătorie interesantă însă destul de obositoare am ajuns în final și la Goa. Palmieri și păsări colibri ne-au întâmplinat pașnice. Un țărm de mare curat și plăcut ne-a invitat la plajă, iar eu am răspuns cu bucurie acelei invitații. Cum să refuzi așa ceva când știi că în țara ta acum sunt doar 5 grade?!? Apele calde ale mării m-au lăsat să mă scald și să-mi amintesc pentru scurt timp de vară. Deși am stat la Radisson, drumul spre plajă trecea prin resorturi cu căsuțe colorate și piscină, locuite în special de ruși. Se pare că vizitează în mod obișnuit Goa, fapt pentru care eram deseori salutați în rusă. Nu. Nu-mi plăcea…




Iată un hotel Radisson cu specific indian



ÎN FINAL ÎN MUMBAI

Capitala economică a Indiei și locul unde vin mulți pentru a-și împlini vise. Un apartament, un job, un rol la Bollywood, sunt visele oamenilor de rând din India. Iar locul în care ele ar putea prinde viață este Mumbai. Singurul oraș unde am văzut zgârie nori, singurul unde locuiesc milionari.




Se pare că milionarii indieni adoră blocurile, și nu-și doresc nicidecum proprietăți cu gradini mari. Iată mai jos un bloc ce aparține unuia din cei mai bogați oameni din India. O clădire, urâtă după părerea mea, care are însă 300 de camere și 600 de servitori. Dacă priviți poza puteți observa un mic chioșc colorat. Se spune că marele milionar deranjat de micul chioșc i-a oferit proprietarului pentru a se muta o suma mare de bani, însă a fost refuzat. Omul a spus că plăcerea lui este să vândă ziare și nu știe, și nici nu vrea să facă altceva. Deci a rămas acolo și nimeni nu i-a putut face ceva.




TOTUL E MAGIE

Într-un mic târg un vânzător ambulant mă tot invita la taraba lui. Evident că nu mă puteam abate din drum, trebuia să mă țin după grup ca să nu rătăcesc drumul, dincolo de faptul că de la acea micuță tarabă nu prea aveam ce cumpăra. Totuși copilasul vânzătorului s-a ținut după mine și mi-a oferit o brățară. O panglică colorată cu câtiva clopotei pe ea. Am refuzat, dar a insistat spunând că e gratis, un dar din partea lui făcut cu scopul de mă întoarce. L-am privit uimită cum mi-a legat-o de încheietura mâinii, spunând ceva. Am înțeles intuitiv că mă lega să mă întorc să cumpăr de la el, fapt practic imposibil, știam că nu ne vom mai întoarce pe acolo. Totuși l-am lăsat să-și facă ritualul, dorind să văd ce se va întâmpla. Și… s-a întâmplat. Ieșind din micul târg, am tras la un han, acolo la han am ieșit la o plimbare pe malul unui râu imens și foarte limpede. Am coborât spre ape și am simțit cum mica brățară se dezleagă singură și cade. Da, era clar, magia micului vânzător s-a dezlegat de la sine. Am ridicat privirea și în fața mea am văzut un copac, un copac plin de panglici. Erau acele panglici ce se leagă pentru a-ți împlii o dorință. Am legat mica brătară acolo dorindu-mi pace și bucurie și nimic altceva special. Și nu… nu m-am mai întors la vâzătorul acela, chiar dacă… m-a legat.




OMUL MAI IMPORTANT CA RELIGIA…

Chiar dacă vaca e considerată animal sfânt, chiar dacă e considerată o încarnare ce precede pe cea de om, acolo existând credința că mai întâi spiritual este piatră, apoi trece prin faza de animal, și apoi ajunge să se încarneze ca om în urma evoluției sale, animalul în care ne încarnăm înainte de a fi om, fiind… vaca. Vacile se plimbă libere pe stradă, și nimeni nu are voie să le supere cu ceva. Am vazut vaci peste tot, mai puțin în Mumbai. Totuși într-unul din drumurile noastre cu autocarul într-o noapte întunecată, autocarul a lovit o vacă. Soferul s-a justificat: decât să pun în pericol viața oamenilor și să risc răsturnarea autocarului, am preferat să lovesc vaca.

ACEASTA E INDIA…

Am descris puțin din ce-am văzut. Am văzut temple, am văzut forturi, am văzut parcuri, am văzut șosele, aeroporturi, și magazine. Am simțit energia și am privit oamenii. I-am înțeles chiar dacă pare ciudat. Știu că am trăit cândva acolo. Am simțit asta. Mi-am recuperat acea parte de suflet ce rămăsese acolo datorită unei vechi iubiri, acum lipsită de importanță. Totuși sunt alt om. Sunt o ființă întreagă.

Asa cum am spus, în India dacă mergi ca simplu turist s-ar putea să nu-ți placă. În India ca să te simți bine trebuie să ai fie cunoaștere, ca s-o înțelegi, fie iubire ca să te bucuri de ea, fie un pic din amândouă ca să te îndrăgostești și să-ți dorești din tot sufletul să mai revii… cândva… Eu personal, mi-am propus să o mai vizitez, nu doar pentru că nu am văzut decât o mică parte din ea, dar cred că, nu e suficient nicidecum să faci doar o singură călătorie într-o astfel de tară.

Carla von Vlad

Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

Despre mine

De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI

Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI

Terapia iertarii - metoda Kahuna

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI

Din tainele vietii...

In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)