Home

CSS Nested Menus Css3Menu.com


Forta nevazuta a credintei

Forta nevazuta a credintei
Mulţumiri

Aduc mii de mulţumiri fiinţelor din astral care m-au inspirat în această carte, dar şi de-a lungul vieţii, mi-au luminat gândurile şi sufletul cu înţelepciunea, cunoasterea şi dragostea lor. Aduc mii de multumiri oamenilor din ale căror poveşti am înţeles o mare parte din tainele vieţii şi din vieţile şi trăirile cărora am învăţat cum vreau să fiu şi cum nu vreau să fiu.

Le mulţumesc tuturor pentru că m-au ajutat să înţeleg că nu exista oameni buni şi oameni răi, există doar oameni ce căută înţelepciunea, iubirea şi adevărul divin şi oameni ignoranţi care încă ignoră puterea ce ne-a fost dăruită tuturor cu atâta generozitate de Cel ce ne-a creat cândva.

Mii de mulţumiri celor ce mi-au dat ocazia să-mi privesc sufletul ca-ntr-o oglindă în ochii lor, frumuseţea în zâmbetul lor, şi ignoranţa în mânia şi tristeţea lor.

Va iubesc pe toţi şi vă doresc să cunoaşteţi iubirea, să cunoaşteţi astfel puterea de a folosi forţa nevăzută din noi, forţa divină a credinţei.

Carla von Vlad


Cuvânt înainte

Mi-aduc aminte de o fetiţă cu părul bălai care privea visătoare spre stele, urmărind în serile de vară ale anului 86 drumul cometei Halley pe cer. Feţita avea o dorinţă pe care o şoptea în fiecare seară cometei: „vreau să devin scriitoare”, spunea ea, iar cometa trebuia să-i ducă şoapta mai departe prin Univers în drumul ei printre stele. Fetiţa a crezut în visul ei şi astăzi şi-a împlinit visul.
Acea fetiţă sunt eu.
Mi-aduc aminte de o tănără liceancă ce ar fi dorit s-ajungă psiholog, dar cum să fii psiholog dacă pentru asta trebuia să dai la medicină, iar cu un liceu de „filo” cu greu puteai fi as în matematici şi chimie, ambele necesare la un examen greu. Nici o sansă... şi totuşi tănâra îşi cumpăra carţi de Freud, deşi devenise studentă la Drept. Dupa ani de zile tânăra a absolvit Psihologia, iar acum e psiholog.
Acea tănâră sunt eu.
Visam să ştiu tainele spiritului, sau măcar o parte din ele, visam să cunosc iubirea sau măcar multe din aspectele ei, visam... credeam... Şi azi privind înapoi ştiu că visele în care am crezut mi-au răsplătit credinţa... Sunt scriitoare, sunt psiholog, am cunoscut iubirea sub multe din aspectele ei... şi ştiu multe din secretele spiritului.
Oare ce m-a ajutat să-mi urmez visele?
Acum ştiu că un singur lucru m-a însoţit mereu: credinţa. Încrederea în mine şi credinţa în Dumnezeu. Ele mi-au fost ghid şi far în zilele întunecate ale vieţii, ele au fost cele ce m-au călăuzit.
Toţi căutăm cheia către o viaţă împlinită. Deşi împlinirea ca sentiment e simţită la fel de noi toţi, pentru fiecare înseamnă altceva. Pentru unul poate însemna o casă frumoasă, pentru altul o carieră strălucită, pentru altcineva prosperitatea în afaceri, pentru altul să fie scriitor, ori medic, ori actor, pentru altul nasterea unui copil, ori o casnicie fericită sau independenţa deplină. Unicul s-a divizat în miliarde de fiinţe, pentru a experimenta tot.
Fiecare suntem setaţi pe altceva, venim cu o altă menire pe Pământ şi aceasta e înscrisă în sufletul nostru. E sămânţa plantată acolo de divinitate dinainte de nasterea fiecăruia pe Pământ, suntem datori să o îngrijim cu dragoste şi atenţie.
Credinţa e cheia, spun mulţi. Credinta e cheia ştiu mulţi. Biserica şi spiritualitatea, iar mai nou psihologia, îşi dau mâna în aceasta privinţă şi sunt perfect de acord una cu alta. Noile cercetări, confirmă vechile mistere de demult. Mintea noastră are puteri mai mari decât credem. E bine să începem să ne cunoaştem.
Una e să spui “cred” şi alta e să crezi cu adevărat în ce spui. În plus trebuie să ştii ce crezi cu adevărat, care e credinţa reală a sufletului tău.
Puterea credintei, fie ea cât un bob de muştar, e imensă, ne-a învătat demult Iisus. Plantată în suflet, îngrijită şi ocrotită poate ajunge un falnic arbore la umbra căruia să ne savuram visele împlinite, dar şi cele mai mari neâmpliniri. De ce? Pentru că fie ea şi cât un bob de mustar, credinţa poate conţine în ea orice.
Ajungem uneori pe drumuri nebănuite, şi avem rezultate la care nu ne aşteptam. Asta numai pentru că nu am realizat care a fost adevărata noastră credinţă.
Am ales să prezint în această carte, nu întâmplător, diverse poveşti de viaţă banale, obişnuite, pentru simplul fapt că ele sunt fapte de viaţă, ele sunt efectul credinţelor noastre şi astfel toată viaţa e rezultatul credinţelor noastre.
S-a vorbit mult de miracole, şi asta pe unii poate îi derutează. Ideea de miracol, ne dă impresia că uneori credinţa lucrează. Nu! Ea lucrează întotdeauna, nu doar uneori. Ea lucrează în fiecare secundă de viaţă, în fiecare întâmplare, în fiecare victorie sau înfrângere.
Să învăţăm din exemple simple să o descifrăm. Nu e un exerciţiu uşor, dar e un exerciţiu posibil şi zic eu, util. De ce avem nevoie pentru a înţelege? Doar un pic de atenţie şi urmărirea unei logici a faptelor şi a emoţiilor din noi. Să analizăm efectele ca să întelegem cauza. Apoi ştiind cauza să controlăm efectele, cum dorim. Poate e doar un mic exercitiu de autocunoastere. Mie mi-a fost de folos.
Am primit informaţiile prezentate în această carte în urmă cu aproximativ cinci ani. Nu avem de gând să le public, totuşi acum ceva m-a îndemnat să fac asta. Materialul era mult mai stufos, dar am ales pentru publicare doar atât cât am considerat necesar pentru o bună înţelegere a tainelor mecanismului credinţei. N-am schimbat nimic decât în mică măsură redactând textul astfel încăt să fie mai uşor de înţeles şi citit. Atunci intuiam că e adevărat ce-am primit. Acum ştiu.
Să credem că Dumnezeu e nedrept? Nu. Ar fi păcat. Păcat de timpul nostru petrecut pe Pământ.
Sufletul e o grădină. Putem face din el grădina Raiului sau un maidan de buruieni. Depinde cu ce fel de credinţe îl semănăm.


Universul e viu!


„Cere şi ţi se va da
Bate şi ţi se va deschide.”

(Isus, Noul Testament)


De câte ori n-am avut cu toţii dovada că Universul comunică cu noi, că e viu, că ne iubeşte, că are suflet? Am avut-o cu toţi, dar poate nu întotdeuna am conştientizat-o pe deplin.
De câte ori universul nu ne-a vorbit, dar am ignorat mesajele sale? Ne-a vorbit prin vise, prin oameni, prin semne mai mult sau mai puţin pe înţelesul nostru. Întotdeauna în mesajul său am putut citi iubire, dorinţa de a ne şti în siguranţă, de a ne feri de probleme, de a ne ocroti ca pe nişte copii.
De câte ori n-am cerut ceva Vieţii, iar ea ne-a răspuns dăruindu-ne ceea ce am cerut?
Şi iarăşi, de câte ori am cerut în zadar? Oare de ce? De ce unii par a fi adevăraţi magicieni, alţii doar cerşetori la marginea drumului vieţii?
Ni s-a spus demult de către Iisus: credinţa trebuie să fie cât un „bob de muştar”, atât e suficientă. Deseori afirmăm că credem ceva, dar în noi înşine totul crede contrariul. Şi nu ştim ce credem, pentru că mulţi dintre noi, nu avem acces la inconştient.
Inconştientul e acea putere ce crează realitatea, e Dumnezeul din noi, acele informaţii prezente în fiecare suflet, ce au forţa de a crea viaţă. Viaţa ce ne înconjoară.
Se numeşte Incoştient pentru că e în fiecare din noi, dar nu suntem conştienţi de conţinutul său. Psihanalistul Sigmund Freud, a fost primul care a descoperit forţa aceasta din noi şi i-a acordat importanţa cuvenită. Spiritualiştii îl numesc Sine, şi teoriile spirituale sunt de acord că Sinele e esenţa individualităţii din noi, e spiritul. Spirit ce conţine o multitudine de informaţii despre noi, de când fiecare Sine s-a născut ca fiinţă individuală în Univers. Nu suntem conştienţi de informaţiile prezente în Inconştient sau Sine, decât când acestea trec în Conştient, devin cunoscute eului nostru, cu toate acestea puterea lui se manifestă oricum.
Cum putem afla ce avem în noi? Prin vise, prin cuvinte, prin oameni, prin întâmplări, prin dorinţe, prin hipnoză, prin psihanaliză. Într-un cuvânt analizând proiecţiile sale.
Imaginaţi-va o sală de cinema, pe ecran se proiectează un film, acela e viaţa ce o vedem, dar proiectorul din spatele zidului, care prin acea micuţă fereastră emite raze de lumină ce vor forma filmul, acel proiector e Inconştientul, Sinele ce... proiectează. Ce? Filmul sufletului nostru, adică... realitatea noastră cotidiană. Viaţa e formată din credinţele nostre. Întâmplările ei sunt proiecţile sufletului.
O dovadă?
Zeci de rugăciuni împlinite. Nu... poate nu e suficientă... Zeci de dorinţe împlinite! Nici asta... O să încerc să demonstrez asta în exemplele ce alcătuiesc această carte.
În afară de credinţă ar mai fi un lucru extraodinar ce nu e decât o dovadă că Universul e viu. Acele întâmplări ce par pornite din suflet, numite sincronicităţi.
Ce e o sincronicitate? E întâlnirea realităţii interioare cu realitatea exterioară. O întâlnire clară şi indubitabilă. O proiecţie de care suntem conştienţi.
Atunci când citeşti un cuvânt într-o carte, sau în fine... oriunde, şi auzi „din întâmplare” respectivul cuvânt la radio sau la televizor, e o sincronicitate. Nu întâmplător spun radio sau televizor, dacă aş spune că ai auzit cuvântul de la o persoană prezentă, ori la telefon, am putea spune că e vorba de telepatie, dar nu, nu cred că poate crede cineva că am influenţat televizorul! Că am avut telepatii cu acestea!
Cum de se petrec aceste lucruri? Explicaţia potrivită e dată de teoria Hologramei. Universul e o hologramă, e totul în tot. Atunci când în sufletul nostru e prezent un anumit lucru, o anumită informaţie, o putem vedea prezentă în mediul exterior, ea este oricum prezentă şi acolo, întotdeauna. Însă atunci când acest fapt devine deja conştient, atunci e semn că s-a produs întâlnirea: divnitate internă - divinitatea Universului, că am intrat pe frecvenţa ce crează... Că suntem aproape mici dumnezei. E un mod al Universului de a ne vorbi, de a ne atenţiona despre acest fapt. E un mod de a răspunde puterii noastre, de a conversa cu noi.
Dar până atunci nu lucrează? Doar inconştientul e cel ce crează viaţa! Aşa am afirmat până acum. Este evident şi exact, însă la un moment dat, atunci când sufletul e mai aproape de lumina spirituală, când cantitatea de Lumină e mai mare în noi, atunci putem crea conştient. Aceasta e forţa credinţei dirijate cu care putem să lucrăm.
Când sincrocităţile devin din ce în ce mai dese şi mai evidente avem dovada: suntem în dialog cu Dumnezeu.
Toţi am trăit sincronicităţi măcar o dată în viaţă. Deseori nu le-am numit aşa, şi nu le-am dat importanţă, deşi ne-au făcut să ne simţim bine, ne-am simţit iubiţi de Univers, importanţi, în dialog cu realitatea exterioară. Poate nu am fost conştienţi de faptul că trăim un moment special, cel în care am intrat dintr-un motiv sau altul pe frecvenţa „dumnezeu”, frecvenţa de dialog.
Ne-a gândit la ceva, am întâlnit într-un fel sau altul obiectul sau subiectul gândurilor noastre. Asta a fost un semn al credinţei din sufletul nostru, ea a devenit puternică şi eliberată de frici, astfel ea a atins mărimea, masa critică, a grăuntelui de muştar.
Iată câteva exemple din propria-mi viaţă.
Aveam un ornament frumos care din nefericire s-a spart. Ţineam mult la acel micuţ obiect şi dupa lacrimile de rigoare, am decis să merg să-mi cumpăr altul. Asta avea sa se întâmple neprogramat abia peste... vreo patru zile. Cu o seara inainte m-am lasat purtată pe aripile visului într-o meditaţie semi-dirijată. Este acea meditatie de relaxare, în care laşi imaginile să vină după voia lor, dar dacă ceea ce vine nu-ţi place, schimbi, după voia ta. În meditaţie m-am aflat pe un câmp verde, iar fluturi mari veneau si mi se asezau în palmă. Le admiram detaliile, frumuseţea, culorile. Fluturele este un simbol arhetipal al iubirii, libertatii, transformarii spirituale, din limitata omidă în liberul fluture. În meditaţie m-a vizitat şi o persoană foarte dragă inimii mele, iar impreună am admirat fluturii.
A doua zi după mediaţie, m-am hotărât brusc şi fără întârziere să merg să-mi cumpăr un alt ornamet, la magazinul de unde îl cumpărasem pe primul. Intrând în magazin, un afiş postat chiar la intrare m-a făcut să tresar. Era un afis cu un fluture mare, colorat, iar jos scria ceva de genul “Vom serba ziua fluturelui pe data de...”. N-am citit mai departe pentru că în secunda următoare am realizat că în magazin cânta un cântec ce îmi place foarte mult, cântec ce are legătură cu persoana draga mie din aceeasi meditaţie din seara precedentă cu fluturele şi cu... el. Ciudate “coincidenţe”, nu?
Un vis dirijat, simbolul fluture, o persoana draga mie, un cântec, un ornament spart, căutarea lui... şi un moment anume care le-a adunat pe toate în acelasi tablou.
Cine a aranjat aceste evenimente? Mărunte... dar neântâmplătoare. Nimeni altcineva decât forţa sufletului, forţa nevăzută a credinţei.
Nevăzută şi neconştientizată deseori.
A... era sa uit... Ornamentul cautat aveam să-l gasesc în alt magazin, peste vreo alte câteva zile.
Iată o altă întâmplare. Într-o seară citeam o carte scrisă de unul din maeştrii mei. Tocmai ajunsesem la un pasaj în care el vorbea despre... sincronicităţi, şi apoi despre cosmos, univers, galaxii. Mi-a trezit dorul de univers şi mi-am spus că tare mi-aş dori să văd unul din documentarele despre Univers şi galaxii. Mă fascinează fumuseţea lui, misterul său niciodată descifrat pe deplin şi imaginile cu galaxii îndepărtate. Vocea interioară mi-a spus că nu trebuie decât să merg, să deschid televizorul şi să caut atunci pe Discovery. Am ignorat-o o vreme continuind să citesc, să-mi doresc, si să cred că ar fi prea de tot să fie tocmai atunci la TV un astfel de documentar. În cele din urmă m-am dus să verific. Am avut plăcerea să vad unul din cele mai frumoase documetare despre... stele.
Iăraşi emoţia mea interioară s-a potrivit cu realitatea exterioară. O carte, un anumit pasaj din acea carte, o dorinţă, un documentar dat pe un post TV. Toate în acelasi timp! Oare cine a tras sforile, cine a facut jocurile şi a reunit toate aceste elemente? Răspunsul e simplu. Dumnezeul din sufletul meu. El ce şi-a dat mâna cu Dumnezeu exterior, cu Tatăl nostru ceresc...
Şi acum iată o sincronicitate mai veche din viaţa mea, dar poate mult mai relevantă.
S-a întâmplat în urmă cu câţiva ani. Vocea interioară imi tot spunea că trebuie să mă revăd cu o persoană cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. Nu mai aveam numărul lui de telefon, nu ştiam decât unde locuieşte şi faptul că acolo are şi biroul. Aşa că după multe ezitări, m-am hotărît să merg direct la adresa ştiută. Deziluzie, din spatele portilor mari de fier nu mi-a răspuns nimeni. Am plecat dezamăgită, dar cu dorinţa de a reveni. Nu renunţ prea uşor când doresc ceva!
Cu toate astea au trecut câteva săptămâni. Într-o noapte am visat un dalmaţian mare şi foarte prietenos. Mi-am amintit astfel că îi plăceau dalmaţienii, dar nu-şi permitea unul deoarece călătorea destul de mult. Au mai trecut câteva zile şi ideea de a merge la vechea adresă nu-mi dădea pace, doar că amânasem din motive subiective si obiective. Totusi cam a treia zi de la vis m-am hotărît brusc. Azi trebuie să merg negreşit. Pe drum privirea mi-a căzut brusc pe o fată care citea o revistă în care era o poza cu un... dalmaţian. Mi-am amintit visul şi am zâmbit. Însă nu era suficient, peste câteva staţii în metroul în care mă aflam s-a suit o pustoaică ce avea un ghiozdan, ghiciţi cu ce? Da cu mai mulţi dalmaţieni. Universul îmi facea cu ochiul. Şi i-am răspuns iar cu un zâmbet. Ştiam că de data asta îmi voi întâlni prietenul, poarta de fier se va deschide şi nu m-am înşelat, a fost aşa.
În jurul nostru sunt şi alte lucruri mai simple ce le-am putea numi sincronicităţi, şi toate ne vorbesc despre noi:privind un afiş poţi citi uneori răspunsul unei întrebări ce te frământă, televizotul deschis brusc pe un anume post ne poate lămuri printr-o frază auzită “întâmplător”, ne poate vorbi pe sufletul nostru. Tot uneori. O pană de pasăre cazută pe jos, o pisica neagră care ne sperie, nu sunt superstiţii sunt sincronicităţi, deseori. Nu mai vorbesc despre celebra deja sincronicitate descrisă de marele psiholog C.G. Jung cu cărăbuşul şi pacienta sa.
Universul din jurul nostru este creat de noi. Atunci când credinţa din suflet atinge o anumită “masă critică”, ea se materializează în lumea exterioară sufletului nostru, ca o proiecţie. Uneori suntem conştienţi de aceasta alteori nu. Oricum El crează. Universul e jucăus şi inteligent, el uneori ne atenţionează vorbindu-ne prin sincronicităţi, ca un prieten.
Suntem ceea ce gândim.
Ni s-a spus demult acest lucru atât de real, chiar dacă deseori unii din noi nu îl credem. Creăm ceea ce simţim. Simţim ceea ce creăm.
Mintea şi emoţiile îşi dau mâna, iar sufletul e aluatul care ni s-a dat să-l modelăm.
Uneori suntem în interior într-un anume fel: sutem liberi, fericiţi, optimişti, suntem regi. Dar ceva ne opreşte să exteriorizăm. Şi lucrurile realităţii stagnează. Atunci avem un „blocaj”, ceva ce ne stă în cale, însă nu realizăm ce. Acel ceva e deseori o sămânţă de credinţă negativă, blocantă, şi e necesară doar îndepărtarea ei. Cum? Prin conştientizarea faptului că avem o problemă, prin dorinţa de a o rezolva, prin căutare, răbdare şi schimbare interioară.
Ne putem ajuta singuri?
Uneori da.
Alteori nu.
Pasul întâi.Conştientizarea faptului că existentă o problemă în viaţa noastră. Deci ceva nu e în ordine în noi.
Pasul doi e să alegem să aflăm ce.
Uneori ne putem analiza singuri, alteori e necesar ajutorul unui psiholog sau om cu cunoaştere spirituală.
Pasul trei e înţelegerea credinţei negative, procesarea informaţiei aflate, disecarea ei şi astfel fărâmiţarea ei, transformarea în praf şi pulbere, în mii de fire de nisip...
Acest pas e cel mai greu de făcut, dar esenţialmente necesar.
Pasul patru e înlăturarea prafului, nisipului întunecat, înlăturarea credinţei negative şi plantarea în suflet pe un teren curat a credinţei dorite.
E cel numit SCHIMBARE!
Dar şi conştientizarea faptului că deţinem o forţă creatoare de orice.
Pasul cinci e să ştim să controlăm această forţă. Iar apoi să ne bucurăm de darurile ei.
Haideţi să privim atenţi la viaţă, să înţelegem misterul realităţii din jurul nostru, să ne prindem în frumuseţea jocului şi să ne scriem propriile scenarii de viaţă. Apoi să ne-avântăm pe scenă jucând cu bucurie rolul ales.
......................................................................



COMANDĂ AICI:

Program cursuri REIKI si seminarii

CURS REIKI USUI, gradele 1,2,3.
- 9 decembrie 2017 ora 11:00, București
Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

Promotie carti

Toate cele 5 carti la 100 lei!

La această promoție ai transportul inclus!(transportul se va face prin curierul firmei în București și prin Posta română în celalalte orașe) .
Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. (continuare)

Despre mine

Despre mine De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. (continuare)

Ce pregatire am?

Cine sunt Din toate acestea, din trăiri și experiențe personale, din dorința de cunoaștere și de a o împărtăși pe cât posibil cât mai multor oameni, am început să scriu pe site-ul Lumea spirituală articole pe teme psihologice și spirituale, am crescut o dată cu site-ul și continui să cresc, am făcut inițieri și cursuri. În acest timp am publicat 5 carți și continui să scriu, având în pregătire încă alte câteva manuscrise pe aceste teme. (continuare)

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. (continuare)

Despre karma

Karma este efectul de bumerang, și chiar mai mult decât atât. Nu întotdeauna karma este a primi, ceea ce ai dăruit. Karma uneori înseamnă și că nu poți procesa anumite emoții, ești blocat în ele, nu poți trece peste. Și atunci e necesară vindecarea. Venim aici uneori pentru asta. (continuare)

Despre cuvânt

Nu putem ignora afirmația apostolului Ioan, Dumnezeu era Cuvântul. Pentru că pur și simplu cuvântul este cel ce zidește sau dărâmă. Cuvântul crează. CUVÂNTUL din care TOTUL s-a făcut este vibrație. Este sunet încărcat cu o anume informație exactă, direcționată precis, ce acționează asupra lumii din jur, dar în primul rând asupra emitentului. Chiar dacă cuvântul e adresat altcuiva. (continuare)

Despre dorinta, evolutie, sens…

Dorința umană e deseori un program de bază al sufletului ce se cere înfăptuit, materializat… și asta doar pentru a experimenta și prin experientă să creștem ca spirite, precum florile în acel promis Rai. (continuare)

Despre iubire

Nu am să dau o definiție, e imposibil. Nu doar pentru că e o trăire personală și unică, și în același timp atât de universală, cunoscută, și dorită de toți. Nu... Ci am să încerc foarte pe scurt să răspund unei întrebări puse de multi căreia i-am găsit un răspunsul destul de târziu. (continuare)

Tot despre iubire

A iubi pe celălalt este condiția esențială într-o relație, a fi alături de el/ea când există probleme în cuplu este o dovadă certă de iubire, însă a te lăsa călcat în picioare de cel iubit este o dovadă certă de NEIUBIRE DE SINE. (continuare)

Despre fericire

Ce înseamnă ea? Este o stare. O stare magică și magnifică, zbor peste munți tăcuți și ape învolburate, aripi spre stele, și îmbrățișare a sufletelor, dans cu un Dumnezeu nevăzut, și toate acestea sunt doar cuvinte palide pentru a descrie mai poetic o stare. (continuare)

Binecuvântare - Carla von Vlad

Cursuri si intieri reiki

ochi magic

Unele secrete ale lumii spirituale

"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"
- Cartea tibetana a marii eliberari -

"Tu esti intregul univers.
Tu esti in tine si totul este in tine.
Soare, luna si stele se invirt in tine."
- Swami Muktananda -

Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. Nimic nu poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de entitati apartinand altor lumi? (continuare)

Binecuvantare Grau insorit

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)