Cat de neconditionata este iubirea…?

Se vorbește mult despre iubire, și în mod firesc vrem să știm cât mai mult despre ea, chiar dacă fiecare o experimentează în felul său, unic. Există întotdeauna un teritoriu comun al trăirilor, fără de care nu am putea să ne înțelegem și să comunicăm între noi. Orice emoție nu e identică cu a altcuiva, însă e mai mult sau mai putin asemănătoare, și de aici pleacă multe povești, înțelegeri ori conflicte de viață.

Cu toți știm despre ce vorbim când vorbim de iubire, de ură, de tristețe, de furie, de milă, de frică și de toate celelalte emoții. Deci, intrăm pe un teritotriu cunoscut. Cunoscut parțial. Și tocmai acest lucru face jocul vieții frumos și interesant. Prin trăire experimentăm, învățăm, creștem. Tot prin trăire ne depășim propriile trăiri și experiențe, ajungând să urcăm din ce în ce mai multe trepte către ceea ce numim conștientizări. Adică spre… scopul vieții.

Mulți vorbesc despre necondiționarea iubirii, e la modă, desigur, însă mi se pare că teoriile lor sunt contrazise de practică. Nu din alte motive, ci pentru simplul fapt că termenul nu e clarificat. Vorbim totuși de iubire, de acel important sentiment în jurul căruia se învârte tot, sentiment ce nu se împacă cu termenul de… „confuzie”.

Deseori iubirea necondiționată se confundă cu IUBIREA PERMISIVĂ – adică dacă mă iubești permite-mi orice. Iar acest ORICE, uneori depășește limitele unui confort psihic.

Haideți să încercăm să clarificăm un pic lucrurile. Nu total, nu de tot, pentru că iubirea e infinită, deci… un subiect inepuizabil, și o emoție cam greu de explicat.

Când și cum poate fi iubirea necondiționată?

Când ne simțim atrași de cineva și avem în suflet acel sentiment grovaz… pentru acel cineva…
- indiferent cum arată;
- indiferent cât de inteligent ori înțelept este;
- indiferent cât de bogat sau sărac este;
- indiferent ce aptitudini are, ori ce profesia are, ori practică;
- indiferent de nație, vârstă, ori… mai nou sex are (da și asta e tot o formă de iubire, dar e un alt subiect ce nu-și are locul aici)

În toate aceste cazuri, putem spune…. că iubim necondițonat. Adică indiferent cum se prezintă… parametri de mai sus.

Cum adică iubim?

Adică suntem atrași de acea persoană sub toate aspectele, îi dorim în mod real binele, ne place să petrecem cât mai mult timp cu ea, ne simțim bine în preajma ei, ne dă o stare de bine și simțim bucurie când ne gândim la ea, ori suntem cu ea, ne pasă dacă o vedem sau nu, ne dorim să împărtășim cu ea cât mai multe experiențe, comunicăm bine, usor și orice, ne simțim noi înșine cu ea, simțim pace, libertate și încredere în viitor.

Cele mai importante simțăminte, care deosebesc iubirea de o simplă admirație sunt:

- STAREA DE PREZENȚĂ ce o avem când suntem în compania acelei persoane, sau pur si simplu când știm că suntem într-o relație reală cu el/ea. Respectiv simțim că TRĂIM, că ne trăim viața noastră și suntem în locul și cu ființa care trebuie, și nu ne dorim nicicum să fim în altă parte, ori cu altcineva. Suntem ancorați în clipă și îi simțim deplin frumusețea. Energia noastră și a acelei persoane formează acest egregor liniștitor pentru suflet; Repet, simțim asta nu doar în prezența persoanei, ci când știm că avem o relație cu ea.

- STAREA DE INTIMITATE pe care o simțim când comunicăm cu ea. Adică știm că putem să-i spunem orice, oricând, și oricunde, fără perdea și fără mască. Ne putem arăta vulnerabilitățile, slăbiciunile, fricile, nemulțumirile, fără a avea teama că am fi judecați, respinși, acuzați. Știm că suntem ascultați, înțeleși sau apreciați ca ființe umane, indiferent de vulnerabilitățile noastre. Altfel spus, putem fi noi înșine în relație, cu bune și cu rele, așa cum de fapt suntem. Nu vrem și nu simțim nevoia de a părea mai buni, ori mai grozavi. Ne mărturisim fanteziile, visele… și problemele în aceași măsură, și… ne e bine așa.

- STAREA DE LIBERTATE înseamnă că ne simțim liberi cu el/ea, nu dorim altceva, ori pe altcineva. Și în același timp și el/ea ne oferă libertatea dorită pentru a ne exprima personalitatea îndeplinindu-ne menirea noastră pe pământ, ori să trăim anumite experiente ce ni le dorim din tot sufletul. Ca și prezență, ori intimitatea și libertatea E O STARE ce o simțim. Uneori greu de descris, deoarece fiecare simte în felul său. Însă cu sigurnață înțelegeți ceea ce vreau să spun.

- STAREA DE SIGURANȚĂ, e într-un fel opusul stării de singurătate a sufletului, sau de singurătatea în noi. E acea stare dată de fapt de faptul că ai întotdeauna pe cine te baza. Desigur, e necesar să ne bazăm în primul rând pe noi înșine, însă întotdeauma e bine să știm că e acolo, cineva ce ne va ajuta dacă i-am cere și ne va dărui acel lucru de care avem nevoie. La bine și la rău, față în față cu viața.

- STAREA DE BUCURIE, însemnând bucuria de a împărtăși cu acea persoană clipe de viață. E o bucurie în tot ceea ce faci, împreună sau chiar departe de el/ea. O bucurie pentru că iubirea dă vieții… STAREA DE SENS… sensul spre creșterea spirituală…

- STAREA DE DĂRUIRE, sau altfel spus, bucuria de a împărtăși cu acea persoană cât mai mult din ce ai, ce știi, ce poți. Vrei să-i fie bine, așa cum și ție îți dorești. Și atunci ești într-o anume stare, e ca un flux de lumină ce curge spre ea.

- STAREA ACEEA DE… INEXPLICABIL când te întrebi de ce tocmai el/ea locuiește în inima ta, și nu ai un răspuns, iar atunci, începi și enumeri calități, și uneori și defecte, ești conștient/ă că alte persoane au calități mult mai mari și totuși nu simți atâtea stări speciale și benefice în prezența lor și atunci realizezi că îl/o iubești… necondiționat.
DA necondiționat!!!

UNDE INTERVINE CONDIȚIONAREA.

Sau mai bine spus, unde se termină necondiționarea….

În primul rând totul depinde de ROLUL PE CARE ÎL JOACĂ PERSOANA ÎN VIAȚA NOASTRĂ. Și când vorbim de iubire, joacă întotdeauna un rol principal.

După cum am spus deja, iubirea E SUBIECTIVĂ, adică… vedem ce vrem noi să vedem și ne place ce ne place nouă să ne placă, nu ținem cont de reguli, legi, ori standarde.

Însă dincolo de cele enumerate mai sus, mai există într-o relație CEVA ESENȚIAL, uneori ignorat, amânat, ori ascuns. Dar care într-o zi va ieși la iveală, ca uleiul din apă.

Vorbim aici de două aspecte esențiale care sunt…

- Felul de a fi al acelei persoane – mai exact CARACTERUL și PERSONALITATEA.

- Felul de a se comporta cu noi – deci ATITUDINEA sa față de noi.

Iar aceste două lucru extrem de importante deschid portile CONDITIONĂRII IUBIRII UMANE.

Putem iubi un om ce nu moare de frumusete, nu e putred de bogat, nici nu sclipește de inteligență… Nu… nu ne pasă de aceste condiții, deci… îl iubim necondiționat.

Însă dacă persoana iubită începe să își afișeze răutatea față de noi, ne tratează cu indiferență, cu aroganță, ne arată cât de lipsiți de importanță suntem pentru el/ea, ne ignoră sensibilitățile, ne face să suferim, devine violent, se joacă cu sufletul noastru, cu emoțiile noastre, oare mai putem să acceptăm aceste condiții?

Dacă îl vedem lovind oameni, ori mai rău, animale inocente și lipsite de apărare, ori copii, mai îl putem iubi? Dacă aflăm că e un pedofil ori un violator, îl mai putem iubi? Dacă ne lovește, ne insultă, ne minte constant și fără să-i pese că vedem adevărul, îl mai putem oare iubi?

CE SE ÎNTÂMPLĂ?

În toate aceste situații în sufletul noastru se crează UN CONFLICT. Sentimentul iubirii ce îl simțim pentru acea persoană, SUPRAPUS PESTE emoția negativă dată de felul lui de a fi, sau de a se comporta cu noi, sunt distructive și transformă acea IUBIRE în NEVROZĂ.

Sufletul plânge și pierde putere, pentru că pur și simplu IUBEȘTE, însă înțelege că acea relație nu-i va aduce liniștea și pacea. Știe că acea iubire fie:
- NU E RECIPROCĂ,
- NU E POTRIVITĂ pentru el.

Conflictul interior devine o SURSĂ de probleme pe multe planuri, și astfel deseori ne VAMPIRIZĂM SINGURI, prin conflictul din noi și suferința provocată de acesta.

Ne place totuși omul acela, deci automat, am vrea să-l schimbăm, să-l transformăm în ceva cu care să devenim COMPATIBILI. Sau altfel spus, cel ce iubește încearcă în mod disperat să schimbe acea persoană și s-o încadreze în IDEALUL său.

Un ideal…
- AFISAT la începutul relației de persoană, dar care e în esență… un fals.
- IMAGINAT la început de cel ce iubește, într-un mod… naiv, visător.

În ambele cazuri idealul este umbrit de o realitate crudă.

Se poate spune că cel ce iubește dorește POTRIVIRE și RECIPROCITATE.

Ce înseamnă în această situație reciprocitate?

O persoană cu același tip de caracter, ori cu un caracter complementar, care să ne completeze, cu care să putem împărtăși tot, de la bucurie și pace, la distracții și siguranța unui umăr pe care să ne stergem lacrimile. O persoană de același nivel spiritual, ori măcar de unul apropiat, o persoană care să știe și ea să ofere și să primească în același ritm, lucruri ce plac sau care convin AMBELOR PĂRȚI. Deoarece să IUBEȘTI DE UNUL SINGUR ESTE OBOSITOR. Iar uneori așa cum am spus e un ACT DE AUTO-AGRESIUNE PSIHO-ENERGETICĂ. O dovadă că nu ne iubim deloc pe noi înșine și un SACRIFICIU INUTIL. Cel iubit nu va aprecia și nu va înțelege… de ce am rămas să stăm lângă el.

Iubirea e un DAR, însă nimeni nu poate trăi dăruind cuiva care…

- nu dăruiește niciodată, ( i-ar fi dăunător acestuia din urmă, l-ar transforma într-un mic mostru, cu un mare egou), ori care dăruiește ce nu trebuie, nu e necesar, ori lipsit de importanță pentru celălalt.

- nu prețuiește darul, arătând măcar că este multumit de ceea ce primește, că apreciază, deci tot face și el ceva! Stare care deseori celui ce iubește îi este suficientă. Iubind uneori te mulțumești cu puțin, nu ai nevoie de ceva, ci doar să-ți fie iubirea… văzută.

Și astfel, dacă într-o relație nu există reciprocitate, ci o dizarmonie majoră, putem oare să vorbim de iubire? De o iubire necondiționată?

La nivel de suflet uneori DA.

Putem iubi o persoană chiar dacă ne-a dezamăgit.Putem continua s-o iubim chiar dacă e departe. Ori putem să ne stingem iubirea din suflet și s-o transformăm în uitare prin timp.Depinde de caz.

La nivel de relație NU.

Ar însemna să ne călcăm sufletul în picioare. Ar însemna SACRIFICIU. Un sacrificiu INUTIL. Persoana egoistă n-ar înțelege nimic, ar crede că i se cuvine toată iubirea ta, pentru simplul fapt că EXISTĂ.

Ar trebui să iubim în continuare necondiționat? Să ne chinuim să facem persoana să vadă o anume realitate? Sa-l facem bun, ori iubitor, ori înțelept? Ori pur și simplu să-l determinăm să vadă viața altfel? Ori așa cum o vedem noi? Putem să-l TRANSFORMĂM într-o persoană cu care SĂ NE POTRIVIM?

NU.

Nu putem schimba pe cineva ce nu vrea. Nici noi nu ne lăsăm schimbați. Nu putem sădi iubirea pe terenul unui suflet nepregătit s-o primească, și nimeni nu o poate sădi cu forța în grădina propriului nostru suflet. Nu putem să convigem pe cineva să ne iubească pentru simplul fapt că NOI ÎL IUBIM.

Și haideți să enumerăm câteva din stările create de non-iubire pe care le simțim într-o relație amăgitoare:

- starea de neliniște;
- starea de nesiguranță;
- starea de singurătate în doi;
- starea de tensiune;
- starea de luptă sau a fi mereu în concurență cu acel partener;
- starea de lipsă de energie și lipsă de pace;
- starea de… o să fie mai bine cândva… undeva, în viitor;
- starea de amăgire de sine.

Există în prezent o mulțime de RELAȚII NEVROTICE pe care unii le numesc iubire, pe care unii speră că le pot transforma, care nu fac decât să țină prizonieri doi oameni care fără să știe cum, când și de ce… au devenit adversari.

Mai sunt și acele relații în care o femeie se luptă cu o altă femeie pentru un bărbat. Nimic mai prostesc, mai inutil, ca să spun lucrurilor pe nume. Dacă acel bărbat oscilează între o alta și ea, înseamnă că în sufletul lui nu există iubire, DELOC. Pentru NICI UNA din cele două femei. O femeie poate cuceri temporar un bărbat, se poate însela că l-a adus înapoi, ori că l-a „furat” de la alta, se poate minți că o va iubi numai și numai pe ea, și fără să mai vrea vreodată să plece. Însă… acel tip de femeie habar n-are, că bărbatul nu e un trofeu pe care l-a cucerit ea, ci ea ar trebui să fie „trofeul”, pentru că bărbatul e… „vânător”. Da, bărbații sunt vânători în iubire, se pot lăsa uneori cuceriți din orgoliu, comoditate, ori nevoie de sex. Dar… de când e lumea e așa, bărbatul cucerit prin luptă, tertipuri, ori șmecherii feminine, într-o zi va pleca. Pentru că el VA IUBI femeia pe care EL DOREȘTE S-O CUCEREASCĂ, nu alta. Pentru că legea naturii este așa (asta într-o mică paranteză, deoarece subiectul e vast și are doar o legătură punctuală cu articolul de față).

Și atunci… cum e cu iubirea, e condiționată, ori ba?!?

O relație de iubire înseamnă CREȘTERE. Da, EVOLUȚIE SPIRITUALĂ a ambelor părți. Chiar dacă cei doi nu-s perfecti, și nimeni nu e, chiar dacă cei doi doar învață, putem vorbi de iubire. O relație de iubire e un amalgam de emoții, nu întotdeauna fericite, dar în care predomină liniștea, pacea sufletului și o anume siguranță de care întotdeauna este nevoie. E un joc în care bucuria, tristețea, zâmbetul și lacrima uneori își dau mâna, însă partenerii câștigă amândoi de fiecare dată. E o îmbrășisare a minților celor doi, dar o îmbrățisare plină de încredere și lipsită de judecăți, ori de… prejudecăți. E un dans al trupurilor ce se plac și se atrag, e vals, rock and roll, samba, ori… zumba. E mângăiere și zâmbet, e furtună, și nor, e soare și raza lui aurie din fiecare dimineață.

O RELAȚIE DE IUBIRE nu e numai lapte și miere, cum e scris în povești, mai exact cum suntem lăsați să ne imaginăm acel… happy end… „au trăit fericiți până la adânci bâtrîneți”.

Însă oricum o privești, o reație de iubire, NU E O RELAȚIE ÎN CARE simți durere sufleteasca, tristețe, dezamăgire, singurătate, nesiguranță. În care ești agresat fizic, lovit, bătut, insultat. În care te simți lipsit de valoare, amăgit, ignorat, ori trecut pe locul doi, celalalt având… alte priorități. O relație de iubire nu va fi nici o relație în care tu-l vrei pentru o viață, iar el spune… “te rog iubito nu mă presa”, în care tu-l vrei pentru tine, iar el spune că în inima lui „largă” e loc pentru trei… patru… sau pentru o agendă întreagă, și le poate “iubi” pe toate la fel, iar tu accepți asta în numele NECONDITIONĂRII IUBIRII, despre care e la modă acum să se vorbească.

Și ca să nu pierdem din vedere nici planul spiritual…

Iubirea poate trăi în unele suflete chiar și o viață, ori mai multe vieți. Și poate trăi acolo milenii, NECONDIȚIONATĂ de realitatea materială.

Atunci vorbim într-adevăr de o iubire necondiționată, dar care… nu folosește la nimic. De ce? Pentru că ne trăind-o în planul material, adică într-o RELAȚIE, ea rămâne la nivel de ideal, la nivel de vis neexperimentat. Într-o astfel de iubire NU POATE EXISTA CREȘTERE. Iar scopul vieții și implicit al iubirii e acesta! Creșterea se naște numai prin trăire în planul material, prin experimentare.

De-asta venim pe Pământ. Aici, unde nu întotdeauna e simplu, pentru simplul fapt că fiecare are limitele sale, chiar și în iubire, da, chiar așa. De fapt fiecare a venit aici să învețe cum să trăiască iubirea, cum să o exprime, cum să o mențină, cum să o arate, cum să o înțeleagă și uneori cum să ierte, să-și steargă lacrima și să plece, dacă este nevoie și nu există o cale.

E mai de folos SĂ TRĂIM decât SĂ VISĂM, pentru că de-asta ne-am încarnat pe Pământ. Și e mai bine să trăim relații care ne ajută să creștem decât relații nevrotice, ce ne trag înapoi.

Deci… e bine să iubim necondiționat rămânând într-o relație ce ne provoacă durere?

Vă las pe voi să răspundeți.

Eu persoanal cred că, O RELAȚIE în această lume materială, pământeană, reală, ca să o putem numi fără ezitare IUBIRE, nu poate să existe decât în ANUMITE CONDIȚII, deci… nu poate fi chiar atât de… necondiționată.

Carla von Vlad

Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

Despre mine

De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI

Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI

Terapia iertarii - metoda Kahuna

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI

Din tainele vietii...

In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)