Home

CSS Nested Menus Css3Menu.com


Un strop de filozofie indiana...

Iubesc învățăturile vedice, fără să fiu o adeptă a acestei religii, adică a hinduismului indian. Studiindu-le am constatat că au în ele mult adevăr. Iar asta pot spune acum, după ceva ani de studiu și de înțelegere atât a scripturilor creștine, cât și a altor curente spirituale, religii și teorii, precum și a fizicii cuantice.

Fără nici un dubiu pot spune că toate religiile își au izvorul în aceeași sursă și există o serie de asemănări între pildele lor menite să ne conducă spre ceruri. Însă religia creștină (sau mai exact spusele lui Iisus) și cea hidusă, par a avea cele mai multe asemănări, sau cel puțin povești din care rezultă aceeași înțelepciune și aceleași îndemnuri, cât și concepte și legi cosmice asemănătoare. Nu vorbesc aici de ritualuri religioase, ci de ideile ce stau la baza acestor religii. O diferență totuși există, ea fiind dată de credința în reîncarnare, care se pare că a fost prezentă și la noi, însă a fost scoasă din textele biblice oficiale de către consiliul de la Niceea, din rațiuni politice în scopul unei supuneri mai ușoare a populației, și pentru că principiile reîncarnării nu-i conveneau împărătesei Theodora.

Am ales să vorbesc despre Krishna și filozofia vedică, nu doar datorită recentei călătorii în India și a vizitelor la anumite temple superbe, ci pentru simplul fapt că aceste legi spirituale și povestiri sunt frumoase, asemănătoare cu cele creștine, în plus în opinia mea hinduismul explică mai bine, mai clar și mai pe înțelesul tuturor, principiile spirituale și cosmice. Explică cum și de ce, fără să vorbească atât de mult de păcat, de vinovății și judecăți. Vorbește însă de karma, lucru constatat de altfel în mod practic, ca fiind foarte real. Iubirea stă la baza acestei religii, așa cum și la noi stă. Nu poți spune prea mult într-un articol, nu poti dezvălui tot adevărul citit, cunoscut, sau simțit, dar am ales totuși să spun câte ceva depre viața lui Krishna și asemănările dintre încarnarea sa, și a lui Iisus, dar și anumite idei propovăduite de el și cum duc la aceeași concluzie cu cele dezvăluite apostolilor de către Hristos. A fost una și aceeași ființă divină în încarnări diferite? Cine știe… Las pe fiecare discearnă și fiecare e liber să creadă ce vrea, ce simte și ce-l îndeamnă înțelepciunea și spiritul său. Deci…

Cine e Krishna și de ce a venit?

Pentru a înțelege care sunt bazele și de unde plecăm, e bine să știm că și în hinduism există trinitatea divină, respectiv Dumnezeu cel Unic cu cele 3 aspecte ale sale ca și în creștinism. Trinitatea e formată din Brahma – Creatorul – alias Dumnezeu Tatăl cel ce a creat lumea la nivel conceptual; Vishnu – cel ce dă stabilitate creației și o ajută să se manifeste în aspectul său material, să se materializeze – alias Dumnezeu Fiul, și care în anumite condiții se încarnează pe Pământ ca și OM, deci Krishna, ori Iisus al creștinilor; și Shiva – cunoscut mai mult sub numele de distrugătorul, însă în realitate stăpânind cele două aspecte firești ale vieții construcția și distrugerea. Deci vom avea astfel pe Shiva – constructorul, și pe Rudra – distrugătorul, adică cealaltă față a lui Shiva, ambele reprezentând energeticul ce susține viața și roata karmică a vieții și morții, alias – Sfântul Duh, cel ce dă viață, ori o ia, în momentul când se retrage dintr-un corp material, cel ce face să putrezească frunzele ce au căzut pe pământ, dar și să înmugurească crengile pomilor primăvara. Energiile, toate de altfel, cresc și descresc, începând cu ciclurile lunare, cu anotipurile și cu alte cicluri cosmice. Numim asta într-un minunat mod metaforc, dansul cosmic.

Despre aspectul Vishnu al trinității în Vede este scris astfel: atunci când răul se înmulțește pe Pământ mă întrupez pentru a restabili echilibrul și a ajuta binele să câștige, altfel s-ar distruge oamenirea. “Când răul se înmulțește pe Pământ mă nasc din yuga în yuga.”

Din epocă în epocă, altfel spus. Acum trăim în Kali yuga, adică în era zeiței Kali, în epoca de fier, cea mai întunecată dintre toate. Mai jos de atât nu se poate, deci automat va începe urcușul spre o lume mai bună. Se întrevăd deja sclipiri de lumină, ale unor suflete extrem de speciale încarnate aici tocmai pentru a punele bazei urcușului menit să vină. Informația circulă mai ușor, avem acces la multe texte spirituale, important este ca fiecare să poată face distincția între bine și rău și să urmeze o cale...

Nașterea lui Krishna…

Oficial a fost fiul lui Vasudeva, și a soției lui Devaki, sora lui Kamsa. Acesta din urmă era un rege vestit, nu doar prin bogăție, ci mai ales prin orgoliul și răutatea sa mare. Este considerat de religia hindusă un diavol întrupat. Înainte de căsătoria surorii sale, regele Kamsa aude un glas din cer, care îi spune că al 8-lea copil al lui Devaki îl va ucide și va elibera pământul de răutatea sa. Acesta fiu fiind o întrupare a lui Vishnu, fapt pentru care el nu va avea scăpare. Din acest motiv Kamsa a dorit să oprească nunta surorii sale și chiar să-l omoare pe viitorul ei soț. Însă planul diabolic nu i-a reusit și la insistențele mulțimii, Kamsa, care o iubea foarte mult pe sora sa, o femeie frumoasă și blândă, cu totul altfel ca el, a ajuns la o înțelegere cu viitorul său cumnat. De îndată ce va naște un copil soția sa, acesta trebuie să-i fie adus lui Kamsa. Acesata era condiția pentru ca împăratul să-i lase în viață.

S-a nascut prin concepție imaculată, iar în acele vremuri împăratul de temea lui a ucis prunci.

Așa s-a întâmplat cu cei 7 prunci, pe care de teama că îi va ucide soția, Vasudeva chiar îi ducea lui Kamsa îndată ce se nășteau. Totuși după nașterea primilor 7 copii, teama lui Kamsa a crescut știind profeția și și-a luat măsuri pe precauție suplimentare. I-a închis pe cei doi soți și i-a ținut legați la distanță pentru a nu putea să-l conceapă pe al 8-lea. Însă fiind legați și fără să se atingă, ambii soți au fost cuprinși de o stare aparte. O energie luminoasă și puternică i-a legat, tesând un flux miraculos între ei. Au avut viziuni cu pruncul nenăscut, au simțit frumusețea Raiului și o iubire imensă față de divinitate, și într-un fel în acel moment, au știut ambii că el, cel de-al 8-lea lor fiu, a fost conceput astfel prin miracol, deci prin concepție imaculată.

Iubirea și ura cele două forțe ce leagă - mântuirea lui Kamsa.

Kamsa devenise obsevat de Vishnu. Trăia cu gândul la el 24 de ore din 24. Știa că se va naște ca om și se temea că îi va veni de hac. Ar fi făcut orice să-l evite și ar fi făcut orice să-l distrugă pe noul născut. Anticipez un pic și vă voi spune că Dumnezeu s-a întrupat sub forma lui Krishna și cand el a devenit un tărnă frumos, a fost provocat de Kamsa pe care l-a ucis. Însă fiindcă se gândise tot timpul la el, ceas de ceas, clipă de clipă, în momentul morții, acest mare demon s-a mântuit. Înțelepciunea vedică spune: atât iubirea cât și ura ne leagă. Obsesia sa la legat de Dumnezeu. Iar sufletul său a fost atras spre Acesta.

Cât despre pruncul Krishna a scăpat de la o moarte sigură prin faptul că el, adică al 8-lea prunc, nu a fost dus lui Kamsa, ci trimis în ascuns la mătușa lui, care născuse și ea tot atunci, și astftel a fost făcut schimbul între cei doi copilași. Kamsa s-a prins că a fost înșelat, că nu acela e pruncul dorit, cel cu atribute divine, însă nu a putut afla unde se ascunsese acesta, și astfel nu l-a ucis, iar Krishna la rândul lui a scăpat. Dintr-un copil năzdrăvan căruia îi plăcea untul la nebunie și joaca ca oricărui copil, a devenit un tânăr frumos, iubit, admirat atât de femei pentru frumusețea sa ispititoare, cât și de bărbați pentru charm, vitejie și pentru puterile magice.

Iubește-mă ca pe un amant - Radha. Sau efectul nefast al orgoliului.

Krishna a crescut într-un sat de oameni simpli, nu oieri, ci văcari. Când era un tânăr adolescent își petrecea timpul alături de cei de vârsta lui și deborda de veselie și frumusețe. Se spune că nu era doar frumos, dar avea și mult charm. Femeile erau toate îndrăgostite de el. Firește, era Dumnezeu întrupat. Însă din toate, el a ales-o pe Radha. Inocentă, pură, frumoasă, îl adora cel mai mult. Până când… Radha a cazut pradă orgoliului, gândind că dacă a ales-o pe ea dintre toate, înseamnă că ea e cea mai grozavă, că ea e net superioară celorlalte, și ea trebuie să fie foarte mândră de asta. Și astfel Radha a vrut să transforme iubirea lor știută doar de firul ierbii și de crengile copacilor ce-i ocroteau, într-o iubire de care să știe toți, pentru a-și aduna admirația, invidia, meritele. Atunci magia iubirii s-a risipit, legătura s-a rupt și Krishna a plecat de lângă ea, pentru că iubirea ei nu a mai putut să-l țină, nemaifiind pură.

Putem concluziona simplu și fără prea mult efort că energia orgoliului e acea forța ce bruiază energia iubirii. A te arăta lumii și a-i dori admirația, nu e tot una cu simplul fapt de A FI, și a SIMȚI. Un anume CEVA întinează emoția și curățenia sa. Da, în fond avem de-a face cu două emoții și sentimente aparte: te iubesc, și vreau să știe toți că te iubesc și că tu mă iubești. Deci în final cu importanța dată părerii oamenilor, ca supliment al unui adevăr sufletesc, iubirea dintre două suflete.

Este echivalentul fariseismului din creștinism. Iisus ne spune: Nu vă rugați la colț de stradă ca să vă vadă lumea, ci fiecare în camera sa și în inima sa. Nu faceți paradă de iubirea față de Dumnezeu.

Și iată cum vorbim despre același lucru, spus… altfel.

Vedele spun că iubirea amanților e cea mai intensă și apropie omul de Dumnezeu. Dragostea ilicilă este întotdeauna mai puternică decât dragostea acceptată de toți. E o energie imensă, neîntinată de părerile altora. Deseori cere sacrificiu, un sacrificiu făcut în taină, iar acest sacrificiu din partea unuia sau celuilalt e ceea ce cere Dumnezeu de la noi. În plus doar noi și El știm de ea. Vorbesc aici de o iubire reală, curată, dincolo de interese, ori obsesii sexuale.

- Sala iluziilor sau iluzia lumii – creată de arhitectul diavolului, Mayan.

Acolo unde azi se află orasul Delhi, Krishna a construit orasul Indraprastha, pe malul râului Yamuna. Era un oras măreț și superb. Se spune că Mayan, le-a construit Maya Sabha, adică Sala Iluziilor, o construcție minunată pentru toți cei care au văzut-o.

Oare lumea întreagă nu este o mare sală a iluziilor? „Maya” traducându-se prin „iluzie”.

Observăm că această sală e construită de arhitectul diavolului, deci ca și în creștinism, fără implicarea acestuia, respectiv a șarpelui biblic, alis demonul ispititor, lumea aceasta nu ar fi luat naștere. Însă el și-a „băgat coada”, îndemând oamenii la neascultare. Vina nerevenindu-i deci, decât în mod parțial. Dar astfel oamenii au căzut în iluzie, gustând din celebrul „măr”, adică din „copacul dual” al binelui și răului. Desigur ambele (binele și răul) sunt aspecte iluzorii, necesare desfăsurării jocului, din care se nasc experiențele pământene.

- Iubește-mă mai presus de orice.

Cand tatăl său a vrut să o mărite pe prințesa Rukmini, ea nu a suprotat ideea de a se căsători cu cineva, ea fiind îndrăgostită de Krishna. Știa că la traditionala ceremonie de alegere a mirelui, acesta nu fusese invitat, fapt pentru care și-a luat inima în dinți și i-a scris o scrisoare în care și-a mărturisit iubirea și dorința de a-i deveni soție. Krishna deși știa că-l iubește, nu era dispus să vină la ceremenie decât după ce a primit această scrisoare. De ce? Avea nevoie de o dovadă a iubirii ei? Nu. El știa oricum cine și ce simțea pentru el. Dar astfel ea, și-a călcat în picioare orgoliul, mărturisindu-și prima iubirea în fața unui barbat, și și-a pus fericirea și salvarea în mâinile lui. Astfel s-a prezentat la ceremonie și în pofida protestelor pretendentului deja ales în ascuns de către fratele ei, din motive politice, dar nedorit de ea, Krishna a răpit-o și cei doi au urcat fericiți în carul alegoric al viitorilor miri.

- Soțiile lui Krishna;

Rukmini și Satyabhama au fost cele mai cunoscute dintre soțiile lui Krishna. Ele erau predestinate lui încă din ceruri, fiind consoartele lui Vishnu, Lakshmi Devi – zeița bunăstării și Bhumi Devi – zeița Pământului. Se mai spune că zeul Krishna a avut 16.108 soții. Acest număr nu este întâmplător, ci doar un simbol, deoarece Vedele știu că mintea umană este capabilă de tot atâtea vibrații mentale, în fiecare respirație. Domnul Krishna fiind un yoghin perfect avea control asupra acestor vibrații și modificări mentale, așa cum avea și asupra soțiilor sale. Se spune că el le-a iubit pe toate și a fost prezent în același timp cu toate.

Dumnezeu este pretutindeni în același timp și cu toți cei care îl iubesc.

- Satyabhama – și efectul atașamentului de plăcerile lumești;


Înțeleptul Narada prieten cu Krishna, a adus o floare din copacul ceresc Parjata, din grădina lui Indra și i-a dăruti-o frumoasei Rukmini. Văzând asta Satyabhama a fost cuprinsă de invidie și a dorit pentru ea tot copacul. Krishna, ca soț nu a dorit s-o refuze, și i-a îndeplinit dorința, neputând ignora puterea rugăciunii. El știa însă că ea primise ceva mult mai de valoare și anume esența dulceții vieții prin uniunea cu EL.

Dorința de a avea copacul, era însă ceva lumesc, deci inferior tuturor darurilor spirituale ce ea le deținea. Însă primindu-l, orbită de gelozie și mândrie, a plantat copacul chiar lîngă gardul lui Rukmini, astfel ca aceasta să aibă dovada clară a preferinței Domnului pentru ea. Vlăstarul a crescut și a început să înflorească, dar… surpriză, toate ramurile atârnau peste zid în grădina rivalei Rukmini. Toate florile și parfumul lor minunat se aflau în grădina acesteia, ei revindu-i doar sarcinile de îngrijire a copacului. Astfel Rukmini care nu credea că poate exista ceva mai adorabil și mai de dorit ca Domnul său Krishna, se bucura fără să ceară de parfumul și frumusetea copacului ceresc, în timp ce cealaltă, era lipită de această încântare.

Căutați împărăția cerurilor și toate celelalte vi se vor alătura vouă, pare a fi concluzia acestei povești. E suficient doar să-l iubești cu adevarat pe Dumnezeu pentru a avea parte fără să faci nimic altceva de darurile cerești, aici pe Pământ.

- totul e creația minții – perspectiva din care privim viața – contează;


În momentul luptei sale cu Kamsa- demonul întrupat, povestirea ne spune cum a fost văzut krishna de cei prezenți, în funcție de ce era în mintea fiecăruia. Pentru oamenii de rând el era un erou, pentru femei era zeul iubirii, pentru gopași (văcarii din satul natal), prietenul lor iubit, pentru cei răi era o teroare, pentru părinți era copilul lor drag, iar pentru ignoranți era doar un băiat de văcar. Pentru eroii luptători din clanul lui era salvatorul lor, iar pentru Kamsa era însuși Domnul morții. Într-adevăr moartea i-a venit prin el, conform credințelor sale.

Viața e ca un diamant cu o mie de fețe, fiecare reflectă altceva, iar unghiul din care privim ne reflectă propria imagine trimitând-o către noi înapoi și fiind marcați de proiecția sa.

- sfatul necerut nu e apreciat – aștept să-mi deschizi porțile inimii, să fii copt;


De-a lungul întregii sale vieți, Krishna nu a oferit sfaturi spirituale decât în două cazuri, lui Arjuna pe câmpul de luptă, și vorbim aici de o luptă de fapt metaforică, cât și lui Uddava, la sfârșitul șederii sale pe Pământ. Aceștia având o dorință imensă de a înțelege tainele universului și de a învăta. Totuși el și-a sfătuit fii, proprii lui copii. Însă aceștia erau preocupați prea mult de problemele lor lumești și nu-l credeau, și nici nu-i apreciau sfatul. Copiii lui dincolo de faptul că nu erau spirite așa evoluate, nu-l considerau o ființă divină, nici nu i-au urmat sfaturile. El știa însă, că pentru a primi și înțelege adevărurile spirituale, trebuie să fii pregătit, copt, să ai o anumită experiență de viață și anumit nivel spiritual, adică o anumită vârstă astrală.

De unde se vede că nimeni nu e profet în satul său. Precum Iisus nu era considerat de cei apropiați și de sătenii lui un profet și un fiu de Dumnezeu, el neputând face minuni și vindecări în satul său natal, datorită necredinței oamenilor, așa nici Krishna, nu era crezut de ignoranți. Nu degeaba spune că… EU stau la ușa inimii tale și bat și aștept ca tu să îmi deschizi… (atunci când vei fi pregătit pentru asta). Minunea are nevoie de doi.

- dacă mă adori eu sunt cel mai umil servitor al tău – Krishna spală picioarele oaspeților;


La sărbătoarea Rajasuya fiecare a primit câte o sarcină, fie zeu, fie om, fiecare pe măsura preferințelor și preocupărilor sale. Totul urma instrucțiunile Vedelor. Regele la curtea căruia urma să aibă loc celebrarea, a evitat sa-i dea vreo îndatorire specială lui Krishna, spunându-i doar că ar putea supraveghea bunul mers al lucrurilor. În cele din urmă la insistențele acestuia, regele i-a spus: tu ești cel ce ar trebui să fii onorat la această sărbătoare prin spălarea picioarelor tale. Însă Krishna a interpretat în mod special eronat spusele acestuia și început să spele el însuși picioarele oaspeților. Și acest lucru l-a făcut pentru că acel rege – e vorba despre Yudhishtira - îi era extrem de devotat, dar și smerit în fața divinității și a vieții.

Iată cum nu doar Iisus a spălat picioarele apostolilor, ci și Krishna a făcut acest gest aparent umilitor. Cel mare va ști întotdeauna să-l servească pe cel mic, cu singura condiția ca acesta din urmă să dea dovadă de devotament, adică de o iubire loială și pură, cât și de lipsă de orgoliu. Se pare că sunt calitățile cerute omului pentru a putea fi servit (ajutat) de către Dumnezeu.

- scopul vieții e unirea cu ființa divină prin experimentarea și depășirea dualității;


Întreaga viața a Pandava-silor este un exemplu pentru cei credincioși. Ei erau foarte dragi lui Krishna, și totuși viața lor a fost deseori încercată de greutăți. Au fost și pe culmile gloriei, dar și în prăpăstiile problemelor. Însă EL a stat tot timpul lângă ei, ajutându-i la nevoie. Putem trage concluzia că scopul divinității nu este să avem o viață materială lipsită de orice grijă și doar pe culmile bucuriei și gloriei, ci să ne conducă pe drumul vieții astfel încât să îi rămânem devotați LUI, la bine și la greu. Dacă îl iubim, Dumnezeu nu ne abadonează vreodată, asta este lecția ce se poate deduce din povestea vieții acestor eroi.

La fel ca și apostolii biblici deși au trecut prin suferințe, ei nu și-au pierdut credința și iubirea de Dumnezeu, învingând astfel răul și atingând țelul real al vieții, evoluția și unirea cu Dumnezeu.

- un singur lucru MĂ poate lega – acesta e iubirea.


Sahadeva, a spus că-l va lega pe Krishna, iar acesta i-a răspuns râzând că nici măcar propria lui mamă nu l-a putut lega în copilărie când făcea pozne, deși a încercat deseori. Totuși l-a lăsat pe devotul său să încerce. S-au dus în pădure și pentru a-l pune la încercare Krishna s-a transformat în o mie de krishna, pentru a-l deruta. Pe cine să lege? Care era cel real? Unde era iluzie și unde era viață? Însă Sahadeva a spus o rugăciune ce a avut efect imediat:” Lasă-mă să te leg Doamne cu funia iubirii veșnice și cu devotamentul meu față de Tine.” L-a legat…

Deci, iată cum… Iubește-l pe Domnul Dumnezeul tău e o poruncă universală, și cea mai mare din toate.

Nu contează ce oferi, contează să oferi cu iubire, eu vin acolo unde e puritate;


Înainte marelui război deși știa că este în zadar, dar nedorind să-și refuze devoții care îl rugaseră să facă ceva, Krishna a mers la regii războinici pentru a negocia pentru pace. Deși i se pregătise atât la palat camera de oaspeți, și multi alții ar fi dorit să-l primească, el i-a refuzat. Pe fiecare din alte motive. Pe Bhishma pentru că era orgolios din cauza cunoașterii sale, pe Drona pentru că era orgolios că este brahman, pe Durohama din cauza orgoliului de a fi monah. El a preferat ospitalitatea simplă a familiei lui Vidura care deși era sărac, la tratat cu dragoste și cu tot ce avea cel mai bun în casă. Se spune că de emoție soția acestuia l-a tratat cu coji de banane aruncând din greșeală miezul și oferind coaja. Totuși el le-a mâncat în tăcere nedorind să refuze darul devoților săi. Ori să-i întristeze cumva.

De asemenea nu contează dacă ești bogat sau sărac. Filozofia vedică îi tratează la fel, importantă e doar devoțiunea sinceră. Astfel Krishna a fost invitat în ținutul Mithila de către doi dintre devoții săi, unul regele ținutului, altul un brahman sărac. El spre bucuria întregului ținut le-a onorat invitația, vizitându-i pe fiecare în parte pe rege la palatul său foarte bogat, iar pe brahman în coliba sa modestă. Le-a primit darurile cu aceeași iubire, ca efect simplu al iubirii sincere din sufletul lor.

Nu contează ce oferi, contează să oferi cu iubire. Nu contează statutul social, ci puritatea sufletului, mai exact iubirea față de divinitate. O persoană poate oferi agrise, alta un fruct costisitor, dar în ochii domnului valoarea nu contează. Dimpotrivă, ceea ce este oferit din suflet este primit și considerat mult mai valoros. Să nu uităm pilda despre banul văduvei în care Iisus ne spune că acesta e mult mai valoros decât darurile celor bogați. De ce? Pentru că e dăruit din suflet, din lipsuri, e un sacrificiu dorit, nu un surplus dăruit pentru a împlini un ritual.

- Nu batjocori pe cei devotați și ferește-te de blestemul lor, Dumnezeu nu te iartă;


Regina Drauparti care era foarte devotată lui Krishna, a fost batjocorită în public de către regele din alt ținut în fața întregii curți. A fost trasă de păr și au dorit s-o dezbrace pentru a râde de ea. În acest moment pentru a-i opri ea a început să se roage din suflet. N-au reușit nimic. Ba mai mult bestemele ei i-au ajuns peste ani când în celebrul război vedic Mahabaratha au fost uciși toți. Ea a insistat și a cerut clar lui Krishna să fie răzbunată pentru umilința ce a trebuit s-o suporte.

Vedele spun astfel: niciodată să nu îți bați joc de un om spiritual și să te ferești de blestemul înțeleptului sfânt, pentru că el te va ajunge în ani, taman când îți va fi lumea mai dragă. Lucru adevărat, negreșit, constatat.

- În războiul tău, lasă-mă să-ți fiu ghid interior – Mahabaratha;


În Vede, precum și poveste vieții lui Krishna un loc special îl are razboiul Mahabaratha. Dincolo de motivul pomenit mai sus, batjocorirea unei femei credincioase, Vedele descriind lumea pe mai multe planuri și având în vedere mai multe aspecte ale sale: fizic și spiritual, putem spune despre acest război, că este un simbol al războiului interior al fiecăruia, cu sinele, cu viața și problemele ei, mai exact al războiului nostru cu răul. În această luptă e necesar să ne lăsăm ghidați de dumnezeul nostru interior, și să-i ascultăm cu atenție sfaturile și îndemnul.

În luptă respectivă CARUL lui Aruna (condus de vizitiul Krishna) e trupul, ARJUNA e sufletul uman încarnat, iar VIZITIUL KRISHNA e sufletul cosmic, sau pe înțelesul tuturor, înțelepciunea divină de care ar trebui să ascultăm și pe care ar trebui să o lăsăm să ne conducă ea, unde vrea. Arjuna când își lăsa carul pe mâna vizitiului său, reușea.

Sunt multe de spus despre acest război, și ar fi necesare pagini întregi pentru a-l descrie. De aceea mă voi rezuma la atâta.

- Viața e un câmp de luptă al forțelor binelui și răului;

Filozofia hindusă nu este pentru persoane care se tem de confruntarea cu viața și de adevărurile sale. Nu e adepta sentimentalismului spiritual, căruia îi place să privească natura ca fiind bună și frumoasă, respingând latura ei sumbră și întunecată. E necesar să vedem existența așa cum este, pentru că doar astfel putem ajunge la soluții adecvate. Trebuie să acceptăm atât armonia, cât și dizarmonia pe care nu o putem nega, fiind existentă deseori în noi și în jurul nostru. Noi suntem plasați în centrul acestui câmp, fiind când infuențați de bine, când atrași de rău. Ceea ce ne îndeamnă învățăturile lui Krishna este să vedem adevărul, fără să-l înfrumusețăm nejustificat, ori să-l mascăm, și să ne păstrăm echilibrul și privirea realistă asupra vieții, conștienți fiind de faptul că lumea e un spațiu al contrariilor, scopul nostru fiind să ne învingem pe noi înșine și să privim viața cu curaj urmărind atingerea cerului, evoluția.

Deci să dăm ceea ce e al lui Dumnezeu lui Dumnezeu și ceea ce e al Cezarului, Cezarului, adică lumii acesteia, acceptând tot și fiind conștienți că uneori răul este arma prin care se face dreptatea divină.

- dreptatea divină e deseori inaccesibilă omului – ea e dincolo de spațiu-timp;


În celebrul război Krishna a ghidat soarta bătăliei discret, determinând cursul lucrurilor în sensul împlinirii karmei. Însă datorită devotamentului Pandavași-lor, care îl iubeau sincer, dincolo de ego, el a încălcat deseori codul lui obișnuit de conduită intervenind în favoarea lor, salvându-i de la propriile lor nebunii. Chiar dacă rolul lui era de vizitiu, adică de observator și executant, el totuși a intervenit coducând lucrurile după voia SA, și făcând uneori fapte ce ar fi putut fi considerate ADHARMICE. Adică injuste la prima vedere. De ce? Pentru că numai Dumnezeu își poate încălca propriile sale legi, în timp ce pentru o ființă umană această încălcare coduce la o karmă negativă. Însă acest lucru permis lui Dumnezeu, este de fapt o aparență, el acționând totuși cu dreptate, deoarece are o viziune atotcuprizătoare, ce surprinde toate stadiile timpului – prezent, trecut și viitor. Fapt pentru care este în măsură să decidă ce este just pentru creația sa, chiar dacă unui om cu o perspectivă liniară asupra tipului ar putea crede ca aceste decizii sunt nejustificate de ceva. Niciodată nu este așa.

- Lupta cu sine nu se termină niciodată, dar nu uita: Tu ești în Mine și Eu în tine…;

După finalul luptei în care ieșise învingător, Arjuna dă de o ispită, având tentația de a se da mare. Astfel el ajunge să își ia la un moment dat angajamentul față de un brahmin, să-i găsească copilul pierdut de acesta, indiferent unde s-ar afla. Ieșise birutor în război, fapt pentru care ego-ul său cam crescuse. Caută copilul pierdut în cele 3 lumi, dar nu-l găsește. Plin de sine și sigur de reușita sa, făcuse un pariu că-l va găsi, iar dacă nu, fusese de acord ca trupul său să fie ars în foc. Arjuna se pregătea să părăsească viața și să se arunce în rugul funerar, cu curaj, dar și cu tristețe. El se roagă lui Shiva, uitând să-l invoce pe Krishna, care îl ajutase în războiul său. Însă chiar în ultimul moment el a simțit mâinile lui Krishna care îl opreau sau altel spus, puterea SA. Acesta îl dojenește că nu l-a chemat și îi spune: „Tu ești în mine și eu în tine. Cum crezi că te-aș putea părăsi.”

- Arjuna este purtat în ceruri divine, sau poate în spațiul cosmic;

Krishna a vrut să-i arate lui Arjuna împărătia cerurilor, este un echivalent al răpirilor la cer pomenite în cartea lui Enoh ori în Apocalipsa. Arjuna a simțit ca si cum carul ar fi fost ridicat deasupra pământului și au pătrund în întunericul intens din spațiul cosmic. Se spune că Domnul a trimis discurile divine având strălucirea a o mie de sori să le lumineze calea spre lăcașul domnului Vishnu. Arjuna vede o întindere de culoarea laptelui, înconjurată de valuri uriașe stârnite de vânturi puternice. Vede șarpele cosmic, ce lumina totul cu mii de diamante, apărând cu o înfățișare măreață. Acest sarpe este prezent și în viziunea mayașă asupra universului spiritual. Îl vede pe Domnul suprem, care îi apare ca fiind albastru ca infinitul și înveșmântat în galben. Era înconjurat de înțelepți și slujitori, achivalentul bătrânilor biblici, precum și de echipamente militare de diferite forme. Acestea din urmă sunt pomenite și în scrierile biblice apocrife, și în alte legende spirituale.

Ajuns în Împărăția Cerurilor, Arjuna a văzut acolo copilul brahminului pe care îl căutase jucându-se împreună cu alti copii. Ei se simțeau minunat nedorind să părăsească acel tărâm al fericirii cerești, pentru a reveni pe Pământ care li se părea o planetă întunecată. Însă au fost nevoiți să plece înapoi împreună cu toți acei copii prezentându-se brahminului ce a rămas uluit de acea întâmplare. Iar Arjuna și-a reamintit că nici un obiectiv nu poate fi atins doar prin efort propriu, ci prin și cu ajutorul lui Dumnezeu.

Acel loc ce-l putem numi ACASĂ, casa noastră din ceruri, este un locaș spiritual. E locul unde ne vom putea întoarce doar în spirit, și doar dacă vom fi suficient de evoluați. Altfel energia respectivă ar fi pentru un spirit uman prea puternică.

- Virtutea și viciul trebuie adaptate situației – legile se aplică relativ și au ca scop elevarea spirituală nu rigiditatea morală;

Înainte de a pleca de pe pământ Krishna îi împărtășește înțelepciunea sa lui Uddhava. El răspunde întrebărilor acestui mare înțelept, printre care și cea despre virtute și viciu. Îi spune astfel: Virtutea și viciul sunt importante în funcție de cât sunt ele de relevante pentru dezvoltarea spirituală. Multe din învățăturile spirituale, au ca scop oprirea umanității de a-și urma instinctele animalice. Unele ajută la progresul spiritual. Obiectivul acestora este de a-l aduce pe om mai aproape de propriul său suflet prin morală și introspecție. Însă e necesar să ținem cont că ceea ce este corect într-un cotext, poate fi greșit în altul, totul depinzând de situație. Scopul real al învățăturile spirituale este ca oamenii să realizeze că viața în trup este trecătoare, și să-și fixeze mintea asupra realiții supreme.

- Nu gândi de rău pe nimeni… și alte lucruri cu adevărat importante;

Cea mai mare calitate este să te abții să gândești de rău pe cineva, de a răni sufletul cuiva, nicidecum cea cea de a face donații, spre iertarea păcatelor. Adevărul înseamnă a-L vedea pe Dumnezeu în toate lucrurile. Este erou cel care își cucerește propria minte și natura sa inferioară, și nu cel ce își ucide inamicii. Cel mai mare câștig este dobândirea devotamentului față de divin, nu a bogăției. Iadul nu este o regiune, un spațiu stăpânit de aspecte agresive. Adevărata frumusețe se naște din reunțarea la dorințe și din austeritate, nu din împodobirea trupului. Cea mai importantă legătură este cea cu guru, și el nu este altul decât Dumnezeu. Virtutea reală constă în transcenderea contrariilor.

- Un înțelept ridicat la Ceruri, nu a dorit să meargă fără câinele său…

Cand înțeleptului Yudhistira un mare devot al lui Krishna, i-a sosit ceasul să plece în lumea de dincolo, zeul Indra a venit să-l ia spunându-i că el va avea privilegiul de a merge dincolo fără a cunoaște moartea fizică și fapt pentru care a fost invitat în carul său. În timp ce el se suia în care câinele său credicios a fugit după el, dar Indra i-a interzis să se suie în car, spunând că nu e loc în cer pentru un câine. Atunci înțeleptul a refuzat să urce, spunând că atunci nu trebuie să fie loc nici pentru el. Deși Indra insistă, el îi spune că este împotriva codului Dharma să abandonezi pe cineva ce depinde de tine. Și a refuzat iar. În acel moment câinele s-a transformat în zeul dreptății care l-a felicitat pentru alegerea făcută spunându-i că într-adevăr nu e nimeni egal cu el în ceruri, tocmai datorită acestui fapt. Atunci a fost înalțat la ceruri într-un loc de o frumusețe ravisantă.

- plecarea lui Krishna, și împlinirea karmei.

După ce Krishna și-a împlinit menirea pe Pământ, el a știut că a sosit momentul să plece. S-a dus în pădure pentru a medita, dar de fapt el știa ce-l așteaptă. Avea de împlinit o karmă, deci plecarea lui nu a fost nici ea întâmplătoare. Vânătorul Jara l-a săgetat cu o săgeată otrăvită confundîndu-l cu o căprioară. Apoi apropiindu-se și văzând ce-a făcut l-a recunoscut pe Krishna, dar acesta în ultimele sale clipe l-a binecuvântat. Știa că vânătorul era cel pe care el în încarnarea sa ca și Rama l-a săgetat din spatele unui copac. Astfel s-a închis cercul karmic.

Ca și Chistos el nu a fugit de moarte știind că aceasta era voia Creatorului a tot și a toate. Se spune că în momentul în care acest suflet măreț a plecat la ceruri a început epoca lui Kali, epoca întunericului ce acum își trăiește ultimele clipe ale sale.

Detaliile vieții lui krishna sunt multe, și învătăturile lăsate de el lui Uddahva deosebite, nu este locul aici pentru toate acestea, poveștile ce s-au împletit cu viața sa sunt pline de învățăminte și înțelepciune. Nu încap în mii de cărți, dar mite într-un articol pe net. Am vrut doar să punctez câteva principii și linii generale pentru a înțelege și a ne lumina sufletul.

Filozofia hindusă exclude pedeapsa, ea se bazează pe karma, respectiv pe ideea că ceea ce am cauzat altora ni se va întoarce. Este un echilibru minunat după părerea mea. Ideea e că dreptatea divină domină tot și nimeni nu ne pedepsește, ci noi, prin trăirile noastre va trebui să înțelegem viața trăind și toate emoțiile pe care le-am provocat prin nesăbuința noastră altora, precum și faptul că toate bucuriile ce le-am dăruit vor fi în final ale noastre.

- Fiecare lucru e creat cu un scop, cand acesta e atins lucrul acela dispare;


După acest principiu e construită viața pe această planetă. Există fire nevăzute între noi și nu toți ne cunoaștem cu adevărat locul, scopul și rolul. Însă el întotdeauna există. La plecarea sa de pe pământ Krishna i-a spus acest lucru înțeleptului Uddhava, care era extrem de trist că trebuie să se despartă de Domnul său drag. I-a spus că scopul venirii sale fusese atins, acest scop incluzând și dezvăluirea către acesta a tainelor medicinei ayurvedice ce aduc sănătate și echilibru în trup, dar și legile spirituale ce sunt valabile în tot acest univers, legi valabile și astăzi, preluate de noua spiritualitate, prezente de altfel sub o formă sau alta în toate religiile de pe acest pământ. El i-a spus lui Uddhava în ceasul despărțirii că în momentul în care îi va fi dor de el îl va găsi astfel:

“Mergi în templele mele, O Uddhava! Voi locui acolo. Și dacă ai vreo îndoială în privința locului în care se găsesc îți voi spune. Templele mele sunt în inimile adepților mei. Așadar mergi acolo unde se adună adepții mei. Prin ei mă voi manifesta în această lume.„

Carla von Vlad


Program cursuri REIKI si seminarii

CURS REIKI USUI, gradele 1,2,3.
- 9 decembrie 2017 ora 11:00, București
Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

Promotie carti

Toate cele 5 carti la 100 lei!

La această promoție ai transportul inclus!(transportul se va face prin curierul firmei în București și prin Posta română în celalalte orașe) .
Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. (continuare)

Despre mine

Despre mine De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. (continuare)

Ce pregatire am?

Cine sunt Din toate acestea, din trăiri și experiențe personale, din dorința de cunoaștere și de a o împărtăși pe cât posibil cât mai multor oameni, am început să scriu pe site-ul Lumea spirituală articole pe teme psihologice și spirituale, am crescut o dată cu site-ul și continui să cresc, am făcut inițieri și cursuri. În acest timp am publicat 5 carți și continui să scriu, având în pregătire încă alte câteva manuscrise pe aceste teme. (continuare)

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. (continuare)

Despre karma

Karma este efectul de bumerang, și chiar mai mult decât atât. Nu întotdeauna karma este a primi, ceea ce ai dăruit. Karma uneori înseamnă și că nu poți procesa anumite emoții, ești blocat în ele, nu poți trece peste. Și atunci e necesară vindecarea. Venim aici uneori pentru asta. (continuare)

Despre cuvânt

Nu putem ignora afirmația apostolului Ioan, Dumnezeu era Cuvântul. Pentru că pur și simplu cuvântul este cel ce zidește sau dărâmă. Cuvântul crează. CUVÂNTUL din care TOTUL s-a făcut este vibrație. Este sunet încărcat cu o anume informație exactă, direcționată precis, ce acționează asupra lumii din jur, dar în primul rând asupra emitentului. Chiar dacă cuvântul e adresat altcuiva. (continuare)

Despre dorinta, evolutie, sens…

Dorința umană e deseori un program de bază al sufletului ce se cere înfăptuit, materializat… și asta doar pentru a experimenta și prin experientă să creștem ca spirite, precum florile în acel promis Rai. (continuare)

Despre iubire

Nu am să dau o definiție, e imposibil. Nu doar pentru că e o trăire personală și unică, și în același timp atât de universală, cunoscută, și dorită de toți. Nu... Ci am să încerc foarte pe scurt să răspund unei întrebări puse de multi căreia i-am găsit un răspunsul destul de târziu. (continuare)

Tot despre iubire

A iubi pe celălalt este condiția esențială într-o relație, a fi alături de el/ea când există probleme în cuplu este o dovadă certă de iubire, însă a te lăsa călcat în picioare de cel iubit este o dovadă certă de NEIUBIRE DE SINE. (continuare)

Despre fericire

Ce înseamnă ea? Este o stare. O stare magică și magnifică, zbor peste munți tăcuți și ape învolburate, aripi spre stele, și îmbrățișare a sufletelor, dans cu un Dumnezeu nevăzut, și toate acestea sunt doar cuvinte palide pentru a descrie mai poetic o stare. (continuare)

Binecuvântare - Carla von Vlad

Cursuri si intieri reiki

ochi magic

Unele secrete ale lumii spirituale

"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"
- Cartea tibetana a marii eliberari -

"Tu esti intregul univers.
Tu esti in tine si totul este in tine.
Soare, luna si stele se invirt in tine."
- Swami Muktananda -

Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. Nimic nu poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de entitati apartinand altor lumi? (continuare)

Binecuvantare Grau insorit

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)